Jdioara
de la Enciclopedia României
| Satul Jdioara |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1215 |
| Populaţie | 607 locuitori |
| Cod poştal | 307133 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Jdioara este un sat în judeţul Timiş, comuna Criciova. Are 607 locuitori (2002).
Localizare
Jdioara se situează la limita dintre judeţul Timiş şi judeţul Caraş-Severin, în valea râului Nădrag, la circa 18 km distanţă faţă de municipiul Lugoj şi la 80 km faţă de municipiul Timişoara.
Istoric
Istoricul satului este strâns legat de cetatea medievală Jdioara, situată la circa 1 km NE de sat, pe una din culmile care formează terminaţiile munţilor spre valea Timişului, astăzi doar ruine. Asupra înfiinţării ei au fost emise mai multe ipoteze, printre care cea vehiculată de istoricul bănăţean Vasile Maniu, care susţinea că a fost întemeiată în secolele II - III, în timpul colonizării romane.[1] Istoricii unguri au susţinut că numele cetăţii vine de la familia ungurească Zydoy, care ar fi întemeiat fortăreaţa.[2] Cert este că prima atestare documentară a localităţii este din 1320[3], însă cel mai probabil a fost construită înainte de această dată. În secolele X-XI, cetatea era, probabil, inclusă în voievodatul lui Glad.
Secolul XIV găseşte cetatea de la Jdioara ca pe un punct important în regiune. Istoricii unguri spun că aceasta avea propriile provincii, că proprietarii cetăţii deţineau numeroase bunuri şi multe sate din împrejurimi. Cetatea avea o influenţă destul de mare în politica Banatului. Soarta multor lupte cu turcii s-a tranşat la Jdioara, însă în secolul XVII ea a căzut în fine în mâna turcilor.[4]
După Pacea de la Carloviţ cetatea a fost distrusă, probabil supunându-se condiţiei păcii, de distrugere a tuturor cetăţilor din Banat.
În prezent ruinele cetăţii fac parte din patrimoniul istoric naţional.
Populaţie
| Recensământul[5] | Structura etnică | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Anul | Populaţia | Români | Maghiari | Germani | Alte etnii | |||
| 1880 | 1.088 | 1.039 | 5 | 31 | 13 | |||
| 1900 | 1.405 | 1.199 | 49 | 128 | 29 | |||
| 1930 | 1.145 | 1.074 | 1 | 9 | 61 | |||
| 1941 | 1.112 | 1.043 | 6 | - | 63 | |||
| 1977 | 894 | 829 | 4 | - | 61 | |||
| 1992 | 647 | 626 | 2 | - | 19 | |||
| 2002 | 607 | 587 | ? | ? | ? | |||
Imagini
Satul Jdioara văzut de pe dealul cetăţii
Bibliografie
- Boldea, Ligia, Asupra avatarurilor unei cetăţi medievale: Jdioara anilor 1548 - 1658, în Analele Banatului, XIV, 2, 2006 [1]
- Corneanu, Nicolae, Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935