Karl Borromäus Schwarzenberg

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Karl Borromäus Schwarzenberg
Replace this image male.png
Naţionalitate austriac
Născut 21 ianuarie 1802, Viena, Austria
Decedat 25 iunie 1858, Viena, Austria
Cauză deces afecţiune hepatică
Mormânt la capela Sfântul Egidiu, Wittingau
Ocupaţie guvernator civil şi militar al Transilvaniei
Religie catolică
Căsătorit cu Iosefina Wratislaw Mitrovţa
Părinţi Karl Philipp zu Schwarzenberg
?
Copii un fiu

Karl Borromäus Schwarzenberg (n. 21 ianuarie 1802, Viena, Austria - d. 25 iunie 1858, Viena, Austria) a fost guvernator civil şi militar al Transilvaniei între anii 1851-1858, pe vremea când această provincie se găsea sub stăpânirea austriecilor.

Originea şi familia

Se trăgea din una dintre cele mai vestite familii nobiliare austriece, Schwarzenberg.

Tatăl său a fost feldmareşalul Karl Philipp zu Schwarzenberg.

Karl Borromäus Schwarzenberg a fost căsătorit cu contesa Iosefina Wratislaw Mitrovţa, cu care a avut un fiu.

Studiile

În 1821 s-a înscris la şcoala militară.

Activitatea

A ajuns colonel la vârsta de 32 ani. În 1848 a ajuns general şi a luptat în Italia împotriva revoluţionarilor italieni. Distingându-se în acest timp, a fost numit guvernator militar al oraşului Milano. În 1850 a devenit comandant de corp de armată în Italia, funcţie pe care a păstrat-o până la numirea sa ca guvernator militar şi civil în Transilvania în anul 1851.

A fost numit oficial guvernator al Transilvaniei la 30 aprilie 1851. La 24 mai a ajuns la Sibiu.

La 31 decembrie 1851 împăratul Franz Joseph a introdus absolutismul ca metodă de guvernare a Imperiului austriac, ceea ce l-a obligat şi pe Schwarzenberg să reformeze structura guvernului Transilvaniei, în 1853. Noua structură de organizare a provinciei a intrat în vigoare numai în 1854, Transilvania fiind reorganizată în 10 cercuri şi 79 subcercuri. Schwarzenberg a adus în Transilvania o mulţime de funcţionari din tot Imperiul, pentru că se temea de reaua-voinţă a celor din provincia pe care o conducea. În toate domeniile vieţii de stat s-au făcut reforme, fiind ultima încercare puternică de a reîncorpora pe deplin Transilvania în monarhia austriacă.

A fost prieten foarte bun cu episcopul Andrei Şaguna, cu care se întâlnea zilnic. Şaguna a ştiut să exploateze această prietenie în favoarea românilor. După ce Schwarzenberg a murit, Şaguna i-a ridicat un monument comemorativ în grădina episcopiei.

Schwarzenberg a sprijinit românii, prin intervenţia sa împăratul Austriei a acordat românilor 60.000 florini pentru ca aceştia să îşi reconstruiască bisericile distruse în timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania. Schwarzenberg a donat o sumă de bani din fondurile proprii pentru ridicarea bisericii ortodoxe din Sibiu. În 1852, temându-se de o nouă ridicare a românilor din Munţii Apuseni, a încercat fără succes să îl înduplece pe Avram Iancu să accepte o funcţie de stat.

A întreţinut foarte bune relaţii cu marea nobilime maghiară.

A avut o cultură vastă, mai ales în domeniul istoriei şi al geografiei, vorbind şi cinci limbi: germana, franceza, engleza, ceha şi latina. A alcătuit o colecţie frumoasă de antichităţi din Transilvania.

Ca recompensă pentru activitatea sa, a primit Ordinul "Lâna de aur".

Bolnav de ficat, a părăsit definitv Transilvania la 6 aprilie 1858.

Moartea

A murit din cauza unei afecţiuni hepatice la 25 iunie 1858 la Viena. A fost înmormântat în capela Sfântul Egidiu din Wittingau.

În zilele de 7 şi 8 iulie i s-au făcut servicii funebre în toată ţara.

Bibliografie

  • Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, nr. IX, Tipografia "Cartea Românească din Cluj", Sibiu, 1944