Se împlinesc 20 de ani de la adoptarea Proclamaţiei de la Timişoara.
Legea Naţionalizării din 1948
de la Enciclopedia României
Legea Naţionalizării din 1948, pe numele ei complet „Legea nr. 119 din 11 iunie 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi”, este legea care a consfinţit trecerea României de la economia de tip capitalist la economia de tip centralizat.
Legea stipula în primul rând că erau naţionalizate toate resursele solului şi subsolului care nu se găseau în proprietatea Statului la data intrării în vigoare a constituţiei Republicii Populare Române din 1948. A doua componentă o reprezentau întreprinderile individuale, toate tipurile de societăţi, asociaţiile particulare industriale, bancare, de asigurări, miniere, de transporturi şi telecomunicaţii, etc. Practic circa 90% din economia ţării era transferată în proprietatea Statului. Cu toate că legea prevedea anumite condiţii pentru despăgubiri, acestea erau la completa discreţie a Statului. Din acest punct de vedere, nu era o adevărată lege de „naţionalizare”, cât o lege de „confiscare” a proprietăţii private.
Au fost etatizate 1.060 de întreprinderi, detaliate pe parcursul a 28 de anexe, separate pe domenii de activitate. Cap de listă făceau toate marile societăţi din economie. În noiembrie 1948, controlul statului s-a extins asupra cinematografelor şi caselor de sănătate, iar până în 1950 asupra farmaciilor, întreprinderilor chimice şi a tuturor unităţilor economice şi social-culturale, precum şi a unei mari părţi din locuinţe de proprietate privată. Legea a deschis calea pentru colectivizarea agriculturii româneşti.
Bibliografie
- Manea, Mihai; Teodorescu, Bogdan, Istoria românilor. De la 1821 la 1989. Manual pentru clasa a XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1996
