Legiunea II Auraria Gemina
de la Enciclopedia României
Legiunea II Auraria Gemina sau Legiunea Auraria Gemina a fost una dintre cele cca cincisprezece legiuni româneşti organizate în Transilvania pentru a lupta cu trupele maghiare în timpul revoluţiei de la 1848 - 1849.
Aria de recrutare a luptătorilor din Legiunea Auraria Gemina a fost zona centrală a Munţilor Apuseni, din satele din jurul oraşului Câmpeni. Cartierul general al Legiunii a fost la Câmpeni, în clădirea care în zilele noastre adăposteşte muzeul oraşului. Marea unitate a fost condusă de însuşi Avram Iancu, care avea rangul de prefect, echivalent cu cel de general din armata regulată.
Legiunea a dus lupte grele cu trupele şi miliţiile maghiare spre sfârşitul anului 1848 şi până în toamna anului 1849. A fost desfiinţată în toamna anului 1849, după înăbuşirea revoluţiei maghiare şi predarea armatei ungare către trupele ţariste şi austriece.
Mai jos se regăseşte o parte dintre cei care au ocupat funcţii de comandă în Legiunea Auraria Gemina în perioada 1848 - 1849.
Prefect (general)
Viceprefecţi (colonei)
- Simeon Prodan
- Ioan Boeriu de Scoreiu
Tribuni (maiori)
- Nicolae Begnescu
- Alexandru Chendi (Cândea)
- Dionisie Dărăban
- Gavril Todor
- Ioan Gomboş
- Aviron Telechi
- Vinţan (celălalt nume necunoscut)
Vicetribuni
- Dionisie Popoviciu
Centurioni (căpitani)
- Alexandru Bistrean
- Iacob (celălalt nume necunoscut)
- George Mateiu
- Samoilă Morar
- Indrei Roşu
Decurioni (sergenţi)
- Iambor (celălalt nume necunoscut)
- Iancu (celălalt nume necunoscut)
Bibliografie
- Apud, Vasile Netea - Munţii Apuseni - muzeu istoric şi pantheon al poporului român, Bucureşti, 1977.
