Legiunile româneşti de la 1848
de la Enciclopedia României
În timpul revoluţiei din 1848 - 1849 românii din Ardeal au organizat provincia, din punct de vedere administrativ, în prefecturi, care aveau puse în frunte un prefect. De pe raza acestor prefecturi s-au recrutat luptătorii românii, care s-au opus forţelor militare maghiare a căror scop era realizarea unirii Ardealului cu Ungaria, conform programului revoluţionar maghiar.
Din fiecare prefectură era planificat să se ridice la luptă un număr de zece mii oameni, care constituiau o legiune. Fiecare legiune îşi avea baza de recrutare într-o prefectură. Prefectul era atât conducătorul administrativ al prefecturii, cât şi căpetenia militară a legiunii, echivalent cu gradul de general din armate regulată. Legiunile îşi aveau bazele de concentrare şi instruire a luptătorilor în tabere, unde se adunau la semnalul stabilit combatanţii, se instruiau şi porneau în bătălii în marş, cu organizarea în stil militar a formaţiilor de luptă.
Luptătorii români şi-au oferit serviciile armatei austriece, dar din raţiuni politice, aceştia au fost lăsaţi de habsburgi să colaboreze cu armata imperială doar o scurtă perioadă de timp. Unul dintre principalele motive ale acestei colaborări limitate a fost frica autorităţilor imperiale de a înarma un număr atât de mare de români (era planificată punerea sub arme a unui număr de o sută de mii până la o sută cincizeci de mii de luptători români), pe care ulterior nu i-ar mai fi putut controla.
În cursul anului 1848 fruntaşii români paşoptişti din Ardeal planificau recrutarea, înarmarea şi folosirea în luptă a cca cincisprezece legiuni. Unele dintre ele se vor acoperi de glorie pe câmpurile de luptă transilvănene, altele vor rămâne doar în stadiul de proiect, nemaiputând fi înfiinţate datorită evenimentelor nefavorabile survenite între timp.
Lista legiunilor româneşti din Transilvania între anii 1848 - 1849 (înfiinţate sau nu), cu comandanţii lor:
- 1. Legiunea I Blasiana (Blăjeana) – prefect Axente Sever (1821 - 1909).
- 2. Legiunea II Auraria Gemina – prefect Avram Iancu (1824 - 1872).
- 3. Legiunea III de Câmpie – prefect Vasile Macariu Moldovan (1824 - 1895).
- 4. Legiunea V de Câmpie – prefect Vasile Turcu (? - 1848).
- 5. Legiunea VI Submontana – prefect Petru Dobra (1816 - 1849).
- 6. Legiunea XII Mureş – prefect Constantin Romanu Vivu (1821 - 1849).
- 7. Legiunea Zarandului – prefect Ioan Buteanu (1821 - 1849), ulterior Mihai Andreica (1827 - 1902).
- 8. Legiunea Arieşului (Auraria et Salinae) – prefect Simion Balint (1810 - 1880).
- 9. Legiunea de Câmpie – prefect Nicolae Vlăduţiu (1818 - 1872).
- 10. Legiunea de Cluj – prefect Alexandru Bătrâneanu (1819/1821? - 1848); Florian Micaş (? - 1876); Ioan Boţianu (? - 1848).
- 11. Legiunea Abrudului – prefect Mihai Andreica (1827 - 1902).
- 12. Legiunea Sebeşului – prefect Dionisiu Pop Marţian (1829 - 1865).
- 13. Legiunea Erbacina – prefect Juniu Eliseu Armatu.
- 14. Legiunea Sibiului – prefect Ioan Jovian Brad (1817 - 1890); Ioan Brote (1819 - 1871).
- 15. Legiunea Hunedoarei (Ulpia Traiana) - prefect Nicolae Solomon (1820 - 1875).
- 16. Legiunea din Ţara Bârsei şi a Făgăraşului – prefect Ioan Bran Lemeny (1811 - ?).
Bibliografie
- Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1
- Gheorghe Anghel - Apud, Nicolae Solomon, prefect de Haţeg şi Hunedoara, Apulum, X, 1972, p. 408.
