Livius Ciocârlie

Livius Ciocârlie
Naţionalitate		român
Născut		7 octombrie 1935, Timişoara
Ocupaţie		scriitor, critic literar, eseist, profesor universitar

Livius Ciocârlie (n. 7 octombrie 1935, Timişoara), scriitor, critic literar, eseist, profesor universitar.

Biografie

În 1958 este absolvent al Facultăţii de Filologie din Bucureşti, iar în 1972 - 1973 devine doctor în Filologie, specialitatea Franceză (1975). Devine profesor la Catedra de Literatură Franceză a Universităţii din Timişoara din 1990 şi profesor oaspete la Universitatea "Michel de Montaigne" din Bordeaux. Doctor în filologie franceză, profesor, prozator, eseist, critic literar si publicist, Livius Ciocârlie debutează în 1974 cu "Realism şi devenire poetică". Palmaresul de om de cultură al domnului Livius Ciocârlie conţine şi o serie de studii critice:

• Realism şi devenire poetică în literatura franceză, Editura Facla, 1974 (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor)
• Negru şi alb. De la simbolul romantic la textul modern, Editura Cartea Românească, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor)
• Mari corespondenţe, Editura Cartea Românească, 1981
• Eseuri critice, Editura Facla, 1983 (Premiul Uniunii Scriitorilor)
• Caietele lui Cioran, Editura Scrisul Românesc, 2000

De asemenea, este autorul a numeroase volume de jurnale, eseuri şi romane:

• Un Burgtheater provincial, Ed. Cartea Românească, 1985
• Clopotul scufundat, Ed. Cartea Românească, 1988
• Fragmente despre vid, Ed. Cartea Românească, 1992
• Paradisul derizoriu, Ed. Humanitas, 1993
• Viaţa în paranteze, Ed. Amarcord, 1995 (Premiul Fundaţiei pentru o Societate Deschisă şi premiul Salonului de carte de la Cluj)
• Cap şi pajură, Ed. Albatros, 1997
• Trei într-o galeră, Ed. Echinox, 1998 (Premiul ASPRO)
• Paradisul derizoriu. Jurnal despre indiferenţă, 2000
• De la Sancho Panza la Cavalerul Tristei Figuri, Ed. Polirom, 2001 (Premiul Uniunii Scriitorilor)
• & comp, Ed. Polirom, 2003
• ...pe mine să nu contaţi, convorbiri cu Mircea Benţea, Ed. Paralela 45, 2003

Odată ce abandonează de bunăvoie critica literară pură, Livius Ciocârlie optează pentru o specie situată ea însăşi la graniţa dintre ficţiune şi nonficţiune: jurnalul. Considerându-se incapabil de a inventa, pozând în etern diletant al literelor, scriitorul îmbrăţişează autobiograficul şi ridica efemerul însemnării cotidiane la rang de artă.

Propria existenta îi foloseşte drept punct de plecare. În spatele omului de hârtie se adună secole de istorie locală. Alături şi în suflet are generaţii de prieteni, cunoştinţe, membri ai familiei. În faţă îi stau nenumărate cărţi pe care le parcurge "în direct", cu mintea deschisă şi creionul în mână. Adevărate colaje ale memoriei, volumele lui Livius Ciocârlie sunt imposibil de rezumat şi, probabil, de imitat.

Premii

A fost recompensat de-a lungul timpului cu mai multe premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut în 1974, Premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1983 şi 1985, Ofiţer al Ordinului "Steaua României" în 2000.

Bibliografie

• Primăria Timişoara, Referat pentru acordarea cetăţeniei de onoare a municipiului Timişoara, septembrie, 2008