Lovrin
de la Enciclopedia României
| Satul Lovrin |
 |
 | |
 | |
|---|---|
| Atestare | 1466 |
| Populaţie | 3.560 locuitori |
| Cod poştal | 307250 |
| Pagină web | http://www.lovrin.ro/ |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Lovrin este un sat în judeţul Timiş, centru al comunei omonime.
Localizare
Localitatea Lovrin este amplasată în partea de nord-vest a judeţului Timiş, la 47 km de municipiul Timişoara şi 17 km est de oraşul Sânnicolau Mare. Lovrinul este străbătut de DN6 care face legatura între cele două oraşe, respectiv vama Cenad. Lovrin este un mic nod feroviar, la intersecţia dintre trei linii feroviare. Legăturile din gara Lovrin sunt între Sânnicolau Mare şi Timişoara, Nerău – Periam – Arad şi Lovrin - Jimbolia.
Vecinii localităţii sunt: la nord satul Pesac (4 km pe drumul judeţean 594), la sud-est Şandra (circa 10 km pe DN6) şi Bulgăruş (circa 8 km pe drumul comunal 20), la sud-vest Gottlob (5 km), la nord-vest Tomnatic (10 km) şi Sânnicolau Mare.
Istorie
Lovrinul a fost atestată documentar în 1466 cu numele de Loránthalma. Mai târziu a fost cunoscută şi sub numele de Lorant sau Lorantfalva. În anul 1529 a fost jefuită de turci, fapt care a determinat refugierea populaţiei pentru o perioadă. În anul 1564 localitatea este consemnată ca proprietate privată a episcopului de Cenad. Ea începuse să fie repopulată şi era locuită de sârbi care se mai aflau aici şi în anul 1582. A urmat din nou o perioadă de declin, aşezarea fiind aproape părăsită. Repopularea a avut loc de această dată abia după 1760. Atunci Lovrin-ul făcea parte din districtul Chichinda Mare şi se supunea administraţiei militare care se instaurase în Banat după alungarea turcilor în 1717. Au venit aici primii colonişti bulgari, care i-au schimbat numele în Lovrinac.
Între 1785-1792 sunt consemnate primele colonizări germane, cu şvabi aduşi din Cenad şi alte localităţi bănăţene. Aceştia au primit numeroase privilegii faţă de populaţiile băştinaşe, motiv pentru care comunităţile de sârbi şi bulgari au fost nevoite să plece.
În 1792, Lovrinul, împreună cu Gottlob, au fost făcute cadou de către împăratul Leopold al II-lea generalului Anton Lipthay, pentru merite deosebite în luptele împotriva turcilor. Generalul Liptay şi-a construit aici un castel care-i poartă şi astăzi numele. La 13 noiembrie 1924 a fost vizita de Regele Ferdinand I, căruia i-a fost făcută o primire grandioasă. Majoritatea germană s-a păstrat până la reforma agrară din 1945. Între 1951-1956, din Lovrin au fost deportate în Bărăgan 434 de persoane[1].După 1989-1991 majoritatea dintre cei rămaşi au emigrat, locul lor fiind luat de populaţia română.
Economie
Lovrinul este unul din cele mai mari sate din judeţul Timiş, cu rol polarizator, de servire şi influenţare a satelor din jur, cu funcţii agro-industriale şi o clară evoluţie urbană.[2]
Personalităţi locale
- Annemarie Podlipny-Hehn (n. 1938) scriitoare, istoric şi critic de artă.
- Ilse Hehn (n. 1943), artistă plastică, fotografă, traducătoare şi scriitoare de limba germană.
Imagini
 Liceul „Romulus Paraschivoiu”. În plan secund, biserica romano-catolică |
 Biserica ortodoxă |
 Bloc de locuinţe |
Bibliografie
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Möller, Karl von, Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind, 1923, Timişoara, pp.14-17
Note
Legături externe
- http://www.lovrin.ro/
- http://www.lovrin.de Sit german dedicat Lovrinului
