Lucia Dem. Bălăcescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Lucia Dem. Bălăcescu
Replace this image female.png
Născută 22 ianuarie 1895, Bucureşti
Decedată 5 noiembrie 1979, Bucureşti
Ocupaţie pictoriţă, prozatoare
Părinţi Petre Demetriade

Lucia Dem. Bălăcescu (n. 22 ianuarie 1895, Bucureşti5 noiembrie 1979, Bucureşti). Pictoriţă, prozatore.

Biografie

Fiica comandorului Petre Demetriade, a studiat, în particular cu pictorii Gh. Petraşcu şi Eustaţiu Stoenescu, apoi la Institutul „Buser” din Elveţia (1913), Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1915), Academia „Ranson” (1921) şi Academia „Julian” (1921) din Paris, cu marii artişti Ipolit Strâmbulescu, Dimitrie Serafim, Pedro Coreja D`Arnja, Othon Friesz sau Fritz Gilsi.

Expune în ţară, în 1919, cu sprijinul Olgăi Greceanu şi Ninei Arbore, în cadrul Asociaţiei Femeilor Pictore şi Sculptore, organizează o expoziţie personală, în 1926, în care prezintă peisaje, naturi statice şi nuduri, în guaşă, pastel şi acuarelă, urmată de altele în ţară şi străinătate. În 1929 obţine medalia de bronz la Expoziţia Internaţională de la Barcelona. Din anii ’50 va folosi, în cea mai mare parte, tehnica uleiului.

Alături de pictura pe pânză, Lucia Dem. Bălăcescu face şi ilustraţie de carte: Cartea cu jucarii şi Ce-ai cu mine, vântule? de Tudor Arghezi (1931), pentru care obţine un premiu la Praga (1938), Corigent la limba română de Ion Minulescu, Un port la răsărit de Radu Tudoran, peste 200 de ilustraţii la Decameronul de G. Boccaccio şi la mai multe poezii traduse din Ch. Baudelaire, pentru care a primit Premiul Academiei Române, în 1939.

Printre cele mai importante opere ale sale se numără Şeherezada (1937 – 57), Scuar bucureştean, Curiozitate, Casă veche din Bucureşti, Mangalia.

Debutează ca publicistă în ziarul „Timpul”, în 1937. Colaborează cu „Le Moment", „Bis”, „Vremea”, „Astra”, unde publică cronică plastică, articole despre teme de cultură sau impresii de călătorie. Va publica În noul Paradis (1942) o cronică în care înfierează comunismul, şi o lucrare de memorialistică, Destăinuiri antiliterare (1979), ambele ilustrate cu desene sugestive.

Pentru contribuţia sa la arta românească şi pentru promovarea acesteia în afara ţării, Lucia Dem. Bălăcescu a primit, în 1974, premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române.

„Există un stil Lucia Dem. Bălăcescu pe care artista l-a încetăţenit în domeniul plasticii româneşti, delimitat de neclintitele borne ale temperamentului său, stabilind o zonă proprie, ce face parte dintr-o istorie a noastră, care urcă dintr-un strat nealterat al spiritualităţii, la interferenţa artei româneşti cu cea europeană” (Dragoş Morărescu şi Petre Oprea).

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012.