Măguri (Timiş)
de la Enciclopedia României
| Satul Măguri |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1448 |
| Populaţie | 741 locuitori (2011) |
| Cod poştal | 305501 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Măguri este un sat în judeţul Timiş şi aparţine din punct de vedere administrativ de municipiul Lugoj. Este singura localitate din judeţul Timiş a cărei populaţie majoritară este formată din ţigani.
Localizare
Este aşezat pe malul drept al râului Timiş, la circa 8 km sud-est de municipiul Lugoj. Se învecinează la nord cu Tapia, la sud-est cu Cireşu, la sud cu Gavojdia şi la vest cu Lugojel.
Istorie
Prima atestare documentară a localităţii datează din anul 1448, cu numele de Magora. Este trecută pe mai multe hărţi întocmite după cucerirea Banatului de austrieci. La începutul secolului XX, pe teritoriul satului se mai găseau mai multe movile de pământ, care în trecut jucau funcţia de adăposturi ale artileriei creştine în faţa turcilor. Motivul era că pe acest teritoriu se găsea unul din punctele strategice importante şi cel mai la est.
Prima biserică, din lemn, a fost adusă din Criciova în 1775 (sau 1795?), dar a fost demolată în 1936 pentru că era în pericol de prăbuşire, iar în locul ei s-a construit între 1936-1940, biserica nouă, din cărămidă. Viaţa economică a românilor de aici a fost extrem de dificilă în perioada iobăgiei. Din acest motiv, satul era extrem de sărac, slab dezvoltat şi foarte puţin populat atunci când Banatul s-a unit cu România.
Populaţie
În trecut, Măguri a fost o aşezare pur românească. La aceasta s-a ataşat cătunul Ţigani, cătun care în perioada interbelică număra 30 de familii de ţigani. În numai câteva decenii, întreg satul a devenit majoritar ţigănesc. Schimbarea balanţei etnice s-a înregistrat la recensământul din 1992, când, datorită natalităţii scăzute a românilor şi a natalităţii ridicate a ţiganilor, românii au trecut în minoritate.
La recensământul din 2002, populaţia era de 724 locuitori, cu 12% mai puţin decât în 1992. Numărul românilor a rămas aproape neschimbat, în timp ce populaţia de ţigani a scăzut. Astfel, existau în anul 2002, 579 de ţigani (sau 80% din total), 17% români şi 3% alţii. Din punct de vedere religios, aproape 99% din locuitori s-au declarat ortodocşi.
Între 1880 - 2011, populaţia a evoluat astfel:
<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=900 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,333 1890,80 1900,432 1910,235 1920,233 1930,207 1941,685 1956,654 1966,712 1977,896 1992,825 2002,724 2011,741 </lines>
Bibliografie
- Corneanu, Nicolae, Monografia eparhiei Caransebeş, Tipografia Diecezană, Caransebeş 1940
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş. Vol. 1. Etnie, evoluţie istorică şi stratificare oiconimică, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]