Mănăştiur

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Mănăştiur

Comuna Mănăştiur
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Atestare 1427
Populaţie 1.224 locuitori
Cod poştal 307275
Pagină web http://primariamanastiur.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Mănăştiur este un sat în judeţul Timiş şi centru administrativ al comunei cu acelaşi nume. Are o populaţie de 1.224 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în estul judeţului Timiş, la circa 11 km vest de oraşul Făget şi este traversat de râul Bega. De asemenea, este traversat de drumul judeţean DJ609B Făget - Coşteiu şi se leagă de drumul naţional DN 68A printr-un drum comunal de 2 km. Are staţie proprie la calea ferată Lugoj - Ilia. Se învecinează la nord cu Remetea-Luncă, la est cu Răchita şi Dumbrava, la sud cu Traian Vuia, la sud-vest cu Jupani şi la vest cu Leucuşeşti.

Istorie

Prima atestare documentară a toponimului Mănăştiur datează din 1427, iar în 1453 aşezarea propriu-zisă este consemnată în documentele regale maghiare ca „Monostor“ aflată în districtus volahalis, Themes comitatus. Este foarte posibil ca această denumire să vină de la existenţa unei mănăstiri, întrucât peste tot în Ardeal unde acest nume a fost preluat de o aşezare, a existat o mănăstire. Cert este că aici a fost construită în această perioadă o cetate, căci la 1505 localitatea este amintită cu numele de Castellum Monosthor. Cetăţile de la Mănăştiur şi Margina aveau acelaşi căpitan care depusese jurământul contelui Brandenburg, căsătorit cu Beatrix, văduva lui Iancu de Hunedoara. O perioadă, cercul Mănăştiur nu a aparţinut nici de Ungaria, nici de Transilvania, motiv pentru care în 1519 este emis un ordin prin care este alipit judeţului Timiş.

Cetatea Mănăştiur se afla nord de sat, pe malul drept al Begheiului. În 1551 ea a fost complet demolată de comitele Petru Petrovici, pornit la luptă împotriva lui Gheorghe Frater. Puţin mai târziu, la 1554, cetatea a fost reclădită şi comitele Timişului, Petre Popovici, o revendică de la conducătorul Paşalâcului Timişoarei, Kazan Paşa. După acest moment, istoria Mănăştiurului se întrerupe şi nu se mai cunosc informaţii despre perioada de ocupaţie turcească. Dar aşezarea a continuat să existe, după cum o atestă scrierile lui Marsigli din 1690-1700, care vorbesc despre Monostor ca parte a districtului Făget. Soarta cetăţii este şi ea neclară, nu se ştie când a fost dărâmată, mărturie a existenţei ei fiind doar un şanţ rotund numit de băştinaşi „Mănăstire”.

După cucerirea Banatului de către austrieci, în 1717, localitatea este înregistrată cu 20 de case şi este arondată districtului Făget. În 1779, cu ocazia reînfiinţării judeţului Caraş, Mănăştiurul este arondat cercului Bulci.

După 1880, autorităţile maghiare aduc la Mănăştiur 150 de familii de colonişti maghiari, într-un plan de maghiarizare a zonei care a cuprins şi câteva sate învecinate, printre care şi Dumbrava. Maghiarii şi-au construit case de văiugă şi au format câteva uliţe locuite numai de ei, care merg perpendicular pe strada principală. Unele case originale ale coloniştilor se mai păstrează şi astăzi.

În 1902 s-a construit biserica ortodoxă românească iar în 1906 maghiarii şi-au construit o biserică reformată. În perioada interbelică, satul făcea parte din plasa Balinţ, judeţul Severin.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Mănăştiur avea 1.224 locuitori, din care 1.054 români, 104 maghiari, 52 romi, 11 ucraineni şi 3 germani.

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1400 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,391 1890,436 1900,479 1910,781 1920,758 1930,778 1941,880 1956,1127 1966,1347 1977,1365 1992,1210 2002,1224 </lines>

Bibliografie

  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]