Menumorut a fost un voievod al unei părţi din Câmpia de Vest a Transilvaniei în timpul Evului Mediu timpuriu.
Ducatul lui Menumorut a avut centrul administrativ la Biharia, judeţul Bihor, având şi alte puncte fortificate importante la Satu Mare (castrum Zotmar) şi Zalău (Zyloc).
Stăpânirea lui Menumorut s-a întins peste Crişana, între râurile Tisa, Someş şi Mureş, fiind o formă de organizare mai veche pe care a acesta a moştenit-o de la înaintaşii săi. Menumorut se declară vasal al împăratului Bizanţului atunci când solii maghiari îi solicită să se supună puterii ducelui ungur Arpad. Iniţial, maghiarii au încercat să îl aducă la supunere pe Menumorut pe cale diplomatică.
„Trimişii lui Arpad (...), Usubuu şi Veluc, (...) sosind în fortăreaţa Byhor, au salutat pe ducele Menumorut şi i-au prezentat darurile pe cari i le trimisese ducele lor. În urmă însă, comunicându-i solia ducelui Arpad, au pretins teritoriul pe care l-am numit mai sus. Iar ducele Menumorout i-a primit cu bunăvoinţă şi încărcându-i cu diferite daruri, a treia zi le-a spus să se întoarcă acasă. Totuşi le-a dat răspunsul, zicându-le: Spuneţi lui Arpad, ducele Hungariei, domnului vostru. Datori îi suntem ca un amic unui amic, cu toate ce-i sunt necesare, fiindcă e om străin şi duce lipsă de multe. Teritoriul însă ce l-a cerut bunei voinţe a noastre nu i-l vom ceda niciodată, câtă vreme vom fi în viaţă. Şi ne-a părut rău că ducele Salanus i-a cedat un foarte mare teritoriu, fie din dragoste, cum se spune, fie de frică, ceea ce se tăgăduieşte. Noi însă, nici din dragoste nici de frică, nu-i cedăm din pământ nici cât un deget, deşi a spus că are un drept asupra lui. Şi vorbele lui nu ne turbură inima că ne-a arătat că descinde din neamul regelui Athila, care se numea biciul lui Dumnezeu. Şi chiar dacă acela a răpit prin violenţă această ţară de la strămoşul meu, acum însă graţie stăpânului meu, împăratul din Constantinopol, nimeni nu poate să mi-o mai smulgă din mâinile mele.” ({{{2}}})
Gesta Hungarorum, Anonymus
Refuzul lui Menumorut de a se supune maghiarilor duce la începerea conflictului militar cu aceştia. În prima fază maghiarii atacă cetatea lui Menumorut de la Satu Mare, unde îl înfrâng, voievodul fiind nevoit să se refugieze în cetatea sa de la Biharia.
„În urmă însă Zobolsu şi Thosu plecând de aci au ajuns la fortăreaţa Satmar. Şi după o luptă de trei zile, asediind fortăreaţa au câştigat victoria şi intrând, a patra zi, în fortăreaţă, pe soldaţii ducelui Menumorout pe cari i-au putut prinde aci i-au legat în lanţuri...” ({{{2}}})
Gesta Hungarorum, Anonymus
Ungurii atacă şi cetatea de la Biharia, unde Menumorut a lăsat o garnizoană, el refugiindu-se în pădurea Igfon, mai spre interiorul ţării. După un scurt asediu de douăsprezece zile, cetatea Biharia se predă atacatorilor.
Menumorut îşi va da fiica drept soţie fiului lui Arpad, iar el va păstra pe mai departe stăpânirea voievodatului său.
Bibliografie
- Anonymus - Gesta Hungaroroum, Editura Mentor, Bucureşti, 2000, ISBN 973-98955-9-x
- Popescu, Petru Demetru - Dicţionar de personalităţi istorice: voievozi, principi, domnitori, regi, Editura Niculescu, Bucureşti, 2005 ISBN 973-568-965-0
