Mihai Gropşianu

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Mihai Gropşian)
Salt la: navigare, căutare
Mihai Gropşianu
Mihai Gropsianu.jpg
Naţionalitate român
Născut 23 decembrie 1869, Sasca Montană, Caraş-Severin
Ocupaţie avocat, publicist

Mihai Gropşianu (n. 23 decembrie 1869, Sasca Montană, judeţul Caraş-Severin - d. ?), publicist bănăţean, avocat, membru al Marelui Sfat Naţional Român din Transilvania, membru al Partidului Naţional, senator, decan al Baroului din Timişoara.

Biografie

S-a născut în satul bănăţean Sasca Montană, într-o familie fruntaşă de băieşi. Tatăl său a fost timp de 16 ani primarul comunei, iar mama sa Ilinca, născută Andriţoiu, era descendenta unei familii româneşti din Gropşenii de Sus, judeţul Romanaţi (azi Olt). După ce a terminat şcoala primară în comuna natală, a trecut la şcoala civilă din Oraviţa iar după doi ani de zile a trecut la gimnaziul din Biserica Albă (azi în Banatul iugoslav), unde a stat 3 ani. A luat bacalaureatul la Kecskemet, în Ungaria, iar de acolo s-a înscris (în 1889) la Academia de Drept din Oradea, unde a urmat studiile juridice timp de 3 ani, făcând practică în cabinetul avocaţilor români Nicolae Zigre senior şi Coriolan Pop, care va fi primul prefect român al Bihorului după Marea Unire. După satisfacerea serviciului militar, s-a înscris la Facultatea de Drept din Budapesta, iar în 1896 a obţinut diploma de doctor în drept de la instituţia budapestană. Din capitala Ungariei s-a reîntors la Oraviţa şi a practicat avocatura în biroul lui Petru Corneanu. În 1897 s-a căsătorit cu Mileva Pavlovici, iar în 1898 a trecut examenul de „cenzură” (prin care a fost făcut avocat cu drept de practică).

Stabilit la Oraviţa, a profesat avocatura pe cont propriu şi s-a implicat puternic în viaţa culturală a oraşului. A reînfiinţat Casina Română, al cărei preşedinte a fost. A sprijinit teatrul orăviţean şi pentru mult timp a condus comitetul parohial al oraşului.

În 1916 a fost mobilizat şi trimis pe frontul din Albania pe post de comandant de etapă. Toamna anului 1918 l-a găsit acasă la Oraviţa, unde se afla în concediu. La 4 noiembrie 1918 a semnat alături de Petru Corneanu, care era şi comandant al gărzilor naţionale, proclamaţia prin care s-a declarat desfacerea românilor de către Ungaria şi unirea cu România. În această perioadă a scos şi ziarul „Legiunea Română”. A fost ales delegat al Oraviţei şi membru în Marele Sfat Naţional Român, care a decis la Alba Iulia Marea Unire.

În anul 1919 Mihai Gropşianu a devenit primul procuror-general al Parchetului din Târgu Mureş. După eliberarea Timişoarei şi unirea efectivă a Banatului cu România, s-a reîntors în Banat, stabilindu-se la Timişoara. A fost primul procuror general al Curţii de Apel din Timişoara, post pe care l-a deţinut până în octombrie 1921, când s-a pensionat. După pensionare şi-a deschis un birou de avocatură şi s-a implicat politic ca fruntaş al Partidului Naţional al lui Iuliu Maniu. În 1922 a fost ales senator, apoi consecutiv pentru a doua oară, până în 1927. În 1926, când Vasile Goldiş s-a rupt de partidul naţional-ţărănesc, Gropşianu i s-a alăturat acestuia.

În 1922 a fost ales decan al Baroului avocaţilor din Timişoara, după demisia primului decan român al Baroului, Aurel Cosma, devenit între timp ministru al lucrărilor publice Gropşianu a fost decan al Baroului până în 1926. Între 1925-1929 a fost şi membru în Consiliul Comunal al Municipiului Timişoara.

Bibliografie

  • Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933