Miron Pompiliu

Miron Pompiliu
Alte nume		Moise Popovici
Născut		1847, Ştei, judeţul Bihor
Decedat		noiembrie 1897, Iaşi, judeţul Iaşi
Mormânt la		cimitirul „Eternitatea”, Iaşi
Ocupaţie		avocat, ziarist, poet
Părinţi		Nicolae Popovici şi Ana Popa

Moise Popovici, mai târziu având numele schimbat în Miron Pompiliu, (n. 1847, Ştei, judeţul Bihor - d. noiembrie 1897, Iaşi, judeţul Iaşi) a fost avocat, ziarist şi poet.

Familia

S-a născut în anul 1847 în localitatea Ştei din judeţul Bihor, fiind fiul lui Nicolae Popovici şi al Anei Popa. Tatăl său a fost preot în Ştei. Mama sa era născută în satul Sălişte de Beiuş.

Studiile

Miron Pompiliu a urmat cursurile şcolii primare în localitatea natală şi în satul Băiţa, unde a învăţat limba germană.

Primele cinci clase de liceu le-a urmat la liceul din Beiuş, iar ultimele două la liceul din Oradea. A luat bacalaureatul în anul şcolar 1865/1866 la Beiuş, "cum prima eminentia".

Printre colegii săi de liceu de la Beiuş se numără oameni care au devenit mai târziu personalităţi ale vieţii publice a vremii: Partenie Cosma, Ioniţă Bădescu, Coriolan Brediceanu, Mihai Velicean, Nicolae Oncu şi alţii.

În anul universitar 1866/1867, M. Pompiliu se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta. Unii dintre foştii săi colegi de la liceul din Beiuş îi vor fi colegi şi la Universitatea din Budapesta.

Opera literară

În anii 1866-1867 publică mai multe poezii în revista "Familia", din Pesta, condusă de Iosif Vulcan.

În anul 1867 a publicat în "Almanacul Beletristic al Societăţii" poezia "Un orfan la mormântul mamei sale", pe care o semnează cu numele Moise Popovici. În 1868 a publicat volumul "Balade Populare Române" la Iaşi, cele mai multe balade provenind din Ţara Beiuşului. "Bradul", baladă din Vaşcău, e aproape sigur că a inspirat tema şi forma poeziei lui Mihai Eminescu, "Ce te legeni": "Bradule, brăduţ de jale/Ce te legeni aşa tare/Fără boare, fără vânt/Cu crengile la pământ". Cei doi au fost de altfel buni prieteni, o perioadă de timp locuind în aceeaşi casă.

În anii 1871 şi 1876 M. Pompiliu a publicat "Cântece populare de peste Carpaţi". Între 1870-1880 a tradus lucrări ale lui Heine, Lenau, Platon, Goethe, Gebel, Lamartine, Vörösmarty şi Arany János.

După terminarea studiilor universitare, s-a îndeletnicit cu ziaristica, angajându-se şi ca profesor la diferite institute.

Stabilit la Iaşi, se înscrie în "Junimea" şi se împrieteneşte cu Mihai Eminescu, pe care îl va ajuta la nevoie. În 1884, Mihai Eminescu, întors din Italia, va fi găzduit de Miron Pompiliu. De la Iaşi, M. Pompiliu continuă să publice în "Familia", deşi colabora şi cu "Convorbiri Literare".

În 1881 a scris una dintre puţinele sale poezii cu subiect patriotic, "Imnul Regelui Carol", cu ocazia încoronării ca rege a lui Carol I.

În 1886, întors pe furiş acasă la Ştei din Regat, a fost arestat de pretorele din Vaşcău şi încarcerat timp de două săptămâni.

Pe lângă poezie, Miron Pompiliu a scris şi proză, de mai multe genuri. Pe lângă aceste creaţii, a scris manuale şcolare, studii şi a creat o "Antologie Română" pentru şcolile secundare.

Viaţa personală

În anul 1895 s-a căsătorit, dar această uniune a eşuat.

Moartea

În luna noiembrie 1897, probabil pe data de 30, cu nervii zdruncinaţi de căsătoria eşuată, a decedat la Iaşi.

La data de 2 decembrie 1897 a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Moştenirea

Şcoala generală cu clasele I-VIII din Ştei poartă numele "Miron Pompiliu".

Bibliografie

• Neş, Nicolae - Oameni din Bihor (1848-1918), 1937