Monumentul Unirii din Iaşi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Monumentul Unirii din Iaşi
în fundal Facultatea de Medicină din Iaşi

Monumentul Unirii din Iaşi este o operă de artă închinată Unirii provinciilor româneşti cu România din anul 1918.

Este opera sculptoriţei Olga Sturdza şi a fost ridicat în anul 1927. A fost executat din marmură albă, având înălţimea totală de cinci metri. Monumentul înfăţişează cinci figuri, reprezentând Patria-Mumă România, Transilvania, Basarabia, Bucovina şi românii de pretutindeni care au rămas înafara graniţelor ţării. Soclul a fost ridicat din piatră adusă din cariera Corbăul Clujului şi a fost executat începând cu anul 1925 de antreprenorul bucureştean Leonardo Martinez.

Pe cele patru laturi ale soclului era scris astfel: pe prima latură - Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare este unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1859; pe a doua latură, cuvintele lui Alexandru Ioan Cuza din 29 ianuarie 1859 - Unirea coroanelor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăţiei româneşti. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va duce la bine şi mărire în viitor. Trăiască frăţia românească! Trăiască principatele române!; pe cea de-a treia latură, cuvintele regelui Ferdinand I Întregitorul, din 5 decembrie 1918 - Declar pe veci unite în Regatul României toate ţinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte şi jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică şi unită!; pe ultima latură, cuvintele Olgăi Sturdza - Neamului românesc întregit şi Iaşiului - leagănul unirilor - închin această lucrare a inimii şi mâinilor mele. 29 mai 1927.

Monumentul a fost amplasat în faţa casei marelui logofăt Dumitrache Cantacuzino-Paşcanu, unde locuise regina Maria pe perioada refugiului la Iaşi din timpul primului război mondial. A fost inaugurat la 29 mai 1927, în prezenţa reginei Maria, a principelui moştenitor Mihai şi a principeselor Elena şi Ileana. Opera de artă a fost demolată după al doilea război mondial din ordinul Comisiei de armistiţiu (rusească) din anul 1947.

La 8 februarie 1994 un comitet de iniţiativă a hotărât refacerea monumentului, iar sculptorul Constantin Crengăniş a fost artistul care l-a pus în practică şi l-a reconstruit.

Sfinţirea noului monument a avut loc la 1 decembrie 1999, în prezenţa Î.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi al Bucovinei şi a urmaşului direct al Olgăi Sturdza, Dimitrie Sturdza, care e şi ctitor al noului grup statuar.

Bibliografie

  • Magazin istoric - Anul XXXIV, nr. 3(396), martie 2000