Nicolae Filipescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Nicolae Filipescu
Nicolae Filipescu.jpg
Născut 5 decembrie 1862, Bucureşti
Decedat 14 octombrie 1916
 
Stema MAPN.png
 Ministru de Război
al României
Mandat
29 decembrie 1910 - 28 martie 1912

Nicolae Filipescu (n. 5 decembrie 1862, Bucureşti - d. 14 octombrie 1916) a fost un publicist, om politic, conducător al Partidului Conservator, deputat şi ministru, primar al Capitalei. S-a remarcat în mod deosebit prin înfocarea cu care a susţinut intrarea României în Primul Război Mondial alături de Antanta, pentru eliberarea Transilvaniei.

Biografie

A urmat şcoala primară în Capitală după care a făcut liceul la Geneva şi facultatea de Drept la Paris. Reîntors în ţară, începe să activeze pe plan politic şi se alătură tinerilor conservatori grupaţi în jurul ziarului „Epoca”. În 1885 devine pentru prima dată deputat în circumscripţia Brăila. La 9 februarie 1893 este ales primar al Bucureştiului, funcţie pe care o deţine aproape doi ani, până în 1895, când devine primar al Brăilei.

În 1899 conservatorii revin la putere şi Filipescu este reales deputat. Atunci când consiliul liberal al capitalei este dizolvat, el a fost numit preşedinte al Comisiei interimare. În 1898 îl ucide în duel pe ziaristul G. Em. Lahovari, redactor al ziarului liberal „L'independance Roumaine” cu care avusese o dispută violentă.

Între 7 iulie 1900 şi 14 februarie 1901 a fost pentru prima dată ministru al Domeniilor şi Agriculturii în guvernul P.P. Carp. Apoi este ministru de Război între 29 decembrie 1910 - 28 martie 1912 şi de Domenii între 14 octombrie 1912 - 5 aprilie 1913.

În 1914 fondează Acţiunea Naţională, aripă antantofilă a Partidului Conservator, cu oameni proveniţi din mai multe partide. În anul 1916 Acţiunea Naţională condusă de Filipescu, a fuzionat cu P.C.D.

Nicolae Filipescu a încetat din viaţă la 30 septembrie 1916 în urma unui stop cardiac.

Contestatar al Băncii Naţionale

Nicolae Filipescu s-a afirmat de-a lungul carierei sale politice şi ca un aprig contestatar al Băncii Naţionale, al nelegiuirilor care, în opinia sa, aveau loc la această deosebit de importantă şi prestigioasă instituţie a statului român modern. Acesta dorea cu orice preţ exproprierea Băncii Naţionale, adică desfiinţarea contractului dintre stat şi Banca Naţională, el propunea să creeze o casă centrală de unde să se împrumute micile bănci, iar casei centrale a Băncii Naţionale să i se împrumute fără dobândă 30 000 000 lei, negustorii şi micii industriaşi şi meseriaşii reuşind să plătească dobânzi de 6% şi nu de 12%, 15% sau 18% cum plăteau la vremea respectivă.

Luptător pentru idealul naţional

Cea mai importantă perioadă din viaţa lui Nicolae Filipescu a fost izbucnirea Primului Război Mondial şi intrarea României, acesta a desfăşurat o amplă activitate pentru realizarea "idealului naţional". Numeroasele sale acţiuni aveau drept ţintă convingerea guvernului Ion I.C. Brătianu de faptul că România trebuia să intre în război de partea Antantei, pentru unirea tuturor teritoriilor locuite de români.

După numeroase acţiuni şi discursuri mobilizatoare în multe dintre oraşele Vechiului Regat şi chiar o vizită la curtea ţarului Nicolae al II-lea al Rusiei, pentru a negocia intrarea României în război de partea Antantei, acesta îşi vede munca răsplătită de decizia ce a fost luată în Consiliul de Coroană de la Cotroceni din ziua de 14 august 1916 la care a fost prezent, şi care a hotărât intrarea României în război.

Bibliografie

  • Şinca, Florin - Din istoria Poliţiei Române, volumul III, Editura RCR Print, Bucureşti, 2006
  • Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7
  • Istorie şi civilizaţie, Anul II nr. 8 p.56