Organizări politice înainte de Burebista
de la Enciclopedia României
Articolul prezintă aspecte din organizarea politică a spaţiului geto-dacilor din perioada anterioară Regatului lui Burebista. Prezentul articol conţine şi cele mai importante referiri ale cronicarilor timpului asupra organizării politice a Daciei din perioada respectivă.
Cuprins
- 1 Organizări politice înainte de Burebista
- 2 Campania lui Alexandru cel Mare împotriva geto-dacilor
- 3 Conflictul dintre regele Thraciei, Lysimachos, şi conducătorul geto-dac, Dromichaites
- 4 Înfrângerea lui Lysimachos
- 5 Existenţa unei adunării a războinicilor la geto-daci
- 6 Atestarea „regelui” daco-get, Zalmodegikos
- 7 Conflictul dintre Zoltes şi Rhemaxos pentru cetatea Histria
- 8 Luptele daco-geţilor, conduşi de Oroles, împotriva bastarnilor
- 9 Atestarea unui conducător puternic geto-dac, Rubobostes
- 10 Note
Organizări politice înainte de Burebista
Geto-dacii erau organizaţi politic în uniuni tribale, conduşi de şefi militari. Mai mulţi conducători locali sunt amintiţi de izvoarele istorice. Arian, în relatarea despre expediţia lui Alexandru cel Mare (335 î.Hr.), transmite o serie de date despre economia, demografia si organizarea social-politică şi militară a geto-dacilor din zona dunăreană. Trecând Dunărea trupele macedonene fugăresc pe localnici până în dreptul unei cetăţi, destul de slab apărată, situată în apropierea Dunării, pe care au atacat-o şi au prădat-o. O dovadă că geto-dacii erau bine organizaţi şi constituiau o ameninţare la adresa planurilor expansioniste ale lui Alexandru, este noua campanie macedoneană la nordul Dunării (326 î.Hr.) condusă de generalul Zopyrion, guvernatorul Thraciei. Se pare că acesta a pierit într-o confruntare cu localnicii, în zona Bugeacului, lucru ce l-a făcut pe regele macedonean să plănuiască o expediţie de pedepsire a geto-dacilor după finalizarea campaniei din Asia[1].
O importantă uniune de triburi este atestată, de mai multe surse (Diodor din Sicilia, Pausanias, Strabon), la sfârşitul sec. IV. Î.Hr., sub conducerea lui Dromichaites, în contextul luptelor din anii 300 şi 292 cu oştile regelui Thraciei, Lysimachos. Regele trac supusese cetăţile greceşti de pe litoralul pontic şi triburile geto-dace de pe malul dobrogean al Dunării şi înaintează spre Câmpia Munteană unde suferă două înfrângeri, regele şi fiul său sunt luaţi prizonieri, iar oastea distrusă[2].
În secolele III – II î.Hr. continuă să se dezvolta mai multe organizări politice, conduse de „basilei”, atestaţi în contextul luptelor cu celţii şi bastarni. Pe baza analizei monedelor au putut fi delimitate principalele formaţiuni politice din spaţiul carpato-danubiano-pontic: în părţile centrale ale Munteniei (piephigii), la Curbura Carpaţilor (siensii), în Oltenia (buridavensii), în Transilvania, pe cursul mijlociu al Mureşului şi pe Târnave (ratacensii). Aceste patru uniuni tribale au stat la baza constituirii statului geto-dac de către Burebista[3].
În Dobrogea, în sec. III – II î.Hr., pe baza surselor epigrafice şi numismatice, sunt atestaţi conducătorii locali, Zalmodegikos[4] (nord-vest), Moskon[5] (nord) şi Rhemaxos[6], ocrotitorul cetăţilor pontice.
Alte uniuni tribale geto-dace sunt cunoscute, în sec. II î.Hr., în Transilvania, conduse de Rubobostes[7], în timpul căreia geto-dacii îşi întăresc puterea în detrimentul celţilor, şi Oroles[8] care opreşte invazia bastarnilor.
Campania lui Alexandru cel Mare împotriva geto-dacilor
Conflictul dintre regele Thraciei, Lysimachos, şi conducătorul geto-dac, Dromichaites
Înfrângerea lui Lysimachos
Existenţa unei adunării a războinicilor la geto-daci
Atestarea „regelui” daco-get, Zalmodegikos
Conflictul dintre Zoltes şi Rhemaxos pentru cetatea Histria
Luptele daco-geţilor, conduşi de Oroles, împotriva bastarnilor
Atestarea unui conducător puternic geto-dac, Rubobostes
Note
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea, Bucureşti, 1995, p. 153 – 156; V. Dumitrescu, A. Vulpe, Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti, 1988, p. 95 – 96; V. Marin, Campania lui Alexandru Macedon la Dunărea de Jos (335 î.Hr). O nouă interpretare, în „Argessis”, 10, 2001, p. 25 – 39
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 157 – 158; Constantin Daicoviciu, Il paese di Dromichete, în Dacica. Studii şi articole privind istoria veche a pământului românesc, Bibliotheca Mvsei Napocensis, Muzeul de Istorie Cluj, 1970, p. 97 – 100; R. Florescu, Ţara lui Dromihaites, în „Pontica”, 14, 1981, p, 153 – 157, Vasile Pârvan, Getica. O protoistorie a Daciei, ediţie îngrijită de Radu Florescu, Bucureşti, 1982, p. 55 – 65; D. M. Pippidi (coord.) Dicţionar de istorie veche a României (Paleolitic – sec. X), Bucureşti, 1976, p. 248 – 249
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 158
- ↑ Ibidem, p. 158; D. M. Pippidi (coord.), op. cit., p. 621
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 158; D. M. Pippidi (coord.), op. cit., p. 416; Radu Ocheşeanu, Monedele basileului Moskon aflate în colecţiile Muzeului de arheologie Constanta, în „Pontica”, 3, 1970, p. 125 – 130; Constantin Preda, Monedele geto-dacilor, Bucureşti, 1973
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 158; D. M. Pippidi (coord.), op. cit., p. 506; H. Daicoviciu, „Regatul” lui Rhemaxos, în „Acta Musei Napocensis”, IV, 1967, p. 445 – 446; S. Lambrino, Decret d'Histria en l'honneur d'Agathocles, în „Revue des etudes roumaines”, 5 – 6, 1960, p. 180 – 217; I. I. Russu, Zoltes si Rhemaxos, în „Apulum”, VI, 1963, p. 123 – 144
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 159; D. M. Pippidi (coord.), op. cit., p. 511- 512; C. Daicoviciu, Rubobostes = Burebistas?, în „Acta Musei Napocensis”, VI, 1969, p. 459 – 463; V. Iliescu, Rubobostes oder Burobostes? Zu Trog. Pomp. Prol. XXXII, în „Studii Clasice”, X, 1968, p. 115 – 129
- ↑ M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), op. cit., p. 159; D. M. Pippidi (coord.), op. cit., p. 446; Dana Dan, Oroles sau Rholes, în „Dacia”, N. S., LI, 2007, p. 233 – 237
- ↑ Arian, Expediţia lui Alexandru, I, 3, 1 – 2, 5, I, 4, 3 – 4, în FHDR, I, p. 583 – 585
- ↑ Starbon, Geografia, VII, 3, 8, în Ibidem, p. 235
- ↑ Pausania, Descrierea Greciei, I, 9, 7, în FHDR, I, p. 619 – 621
- ↑ Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 12, 3, în FHDR, I, p. 197
- ↑ D. M. Pippidi (coord.), Inscriptiones Scythiae Minoris, vol. I, Buc, 1980 –1987, p. 68 – 72
- ↑ Ibidem, p. 82 – 93
- ↑ Togus Pompeius, Istoria lui Filip, XXXI, 3, 12, în FHDR, I, p. 359
- ↑ Ibidem, p. 361