Pantelimon Halippa

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Pantelimon Halipa)
Salt la: navigare, căutare
Pantelimon Halippa
Pantelimon Halippa1.jpg
Născut 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca
Decedat 30 aprilie 1979, Bucureşti
Ocupaţie om politic
Sigla Academiei Romane.png
Membru corespondent
al Academiei Române
Ales 15 octombrie 1918
 
Stema Romaniei.png
 Ministrul Lucrărilor Publice
din România
Mandat
6 iunie 1927 - 20 iunie 1927
10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930
Partide Partidul Naţional Moldovenesc
(1917 - 1918)
Partidul Ţărănesc din Basarabia
(1918 - 1921)
Partidul Ţărănesc
(1921 - 1926)
Partidul Naţional Ţărănesc
(1926 - 1947)

Pantelimon Halippa sau Pan Halippa (n. 1 august 1883, Cubolta, judeţul Soroca - d. 30 aprilie 1979, Bucureşti), publicist şi om politic basarabean. A fost unul dintre cei mai importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi pentru unirea acestei provincii cu România. A fost preşedintele Sfatului Ţării care a votat Unirea la 1918. A ocupat funcţii de ministru în diferite guverne. A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet. Membru corespondent al Academiei Române exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

Originea. Studiile

Fiu al dascălului de biserică Nicolae Halippa, tânărul Pan Halippa a urmat şcoala primară în satul natal, la Cubolta, apoi cursurile Şcolii Spirituale din Edineţ şi ale Seminarului Teologic din Chişinău. După ce a absolvit seminarul în 1904, s-a înscris la Facultatea de Fizică şi Matematică a Universităţii din Dorpat (azi Tartu, Estonia). De aici a fost exmatriculat un an mai târziu pentru implicarea în mişcarea naţionalistă izbucnită. Revenit la Chişinău, s-a apropiat de tinerii intelectuali români, colaborând la „revista Basarabia”, prima publicaţie română a epocii, în paginile căreia a tipărit imnul revoluţionar Deşteaptă-te, române, fapt pentru care a fost arestat de autorităţile ţariste în 1906 şi depus la o închisoare de lângă Moscova.

După eliberare, Halippa s-a refugiat la Iaşi şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie, a cărei cursuri le-a urmat între 1908 şi 1912. În această perioadă a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”. Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvânt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Activitatea unionistă

Activitatea sa politică s-a intensificat iar în 1917 s-a numărat printre fondatorii Partidului Naţional Moldovenesc. Pantelimon Halippa a jucat unul dintre cele mai importante roluri în în procesul de unificare a Basarabiei cu România. Face parte din conducerea Sfatului Ţării, adunarea care la 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România, iar la sfârşitul anului 1918 este ales şi preşedinte al acestui for. A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România. Pe 12 august 1918 este ales preşedinte al unei formaţiuni politice nou-înfiinţate, Partidul Ţărănesc din Basarabia, îndeplinind până la desăvârşirea unirii funcţia de ministru de stat pentru Basarabia. Totodată este ales deputat în Reprezentanţa Naţională, urmărind neîncetat propăşirea culturală a Basarabiei.

Cariera politică. Ministru

Pantelimon Halippa s-a numărat printre oamenii politici de elită din perioada României Mari. În iulie 1921, gruparea sa din PŢB decide să fuzioneze cu Partidul Ţărănesc din Vechiul Regat, iar pe 10 octombrie 1926 acesta din urmă a fuzionat cu Partidul Naţional Român din Transilvania, formându-se astfel Partidul Naţional Ţărănesc, principalul partid de opoziţie pe scena politică. În timpul guvernării naţional ţărăniste din perioada 1928 - 1931 şi 1932 - 1933, Halippa a ocupat importante portofolii la Lucrări publice, Muncă şi Sănătate.

Închis în temniţele comuniste. Decesul

În toamna anului 1947, Halippa este arestat pentru scurt timp cu ocazia procesului liderilor PNŢ după evenimentele de la Tămădău. În noaptea de 5/6 mai 1950 este din nou arestat şi închis la penitenciarul la Sighetu Marmaţiei, după doi ani fiind predat NKVD-ului, dus la Chişinău, judecat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică în Siberia. În 1955 a fost transferat autorităţilor române pentru continuarea restului condamnării la închisoarea de la Gherla. În cele din urmă, este eliberat prin graţiere la 11 aprilie 1957. În ultimii ani din viaţă s-a concentrat pe scrierea unor memorii asupra istoriei Unirii Basarabiei cu România, în speranţa unui nou 27 martie. Pantelimon Halippa a decedat la 30 aprilie 1979, la vârsta de 96 ani.

Activitatea publicistică

Pantelimon Halippa Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940). În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim. A scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum - „Flori de pârloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu. A scris şi câteva studii istorice: „Bessarabiâ doprisoedineniâ k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001). În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991). Membru corespondent al Academiei Române (1918). Exclus în 1948, este repus în drepturi ca membru corespondent al Academiei Române în 1990.

Activitatea politică

Activitate Mandat
Deputat 1919
Preşedintele Partidului Ţărănesc din Basarabia 12 august 1918 - iulie 1921
Preşedintele Sfatului Ţării 25 noiembrie 1918 - 27 noiembrie 1918
Ministru de stat pentru Basarabia 5 decembrie 1919 - 12 martie 1920
Ministrul Lucrărilor Publice 6 iunie 1927 - 20 iunie 1927
10 noiembrie 1928 - 14 noiembrie 1929
Ministrul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor 14 noiembrie 1929 - 7 iunie 1930
Ministrul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale 13 iunie 1930 - 8 octombrie 1930
Ministru de stat 10 noiembrie 1928 - 6 iunie 1930
13 iunie 1930 - 4 aprilie 1931
6 iunie 1932 - 10 august 1932
20 octombrie 1932 - 9 noiembrie 1933

Bibliografie

  • Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 348-351 ISBN 973-99321-7-7
  • Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967
  • Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Calendar Naţional. 2003 [1]

Legături externe