Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria
de la Enciclopedia României
Partidul Naţional Român din Banat şi Ungaria a fost constituit la 7 februarie 1869 la Timişoara. La conducerea lui s-au aflat fraţii Alexandru şi Anton Mocioni, apoi Vincenţiu Babeş. După mai bine de 12 ani de funcţionare, la conferinţa naţională de la Sibiu din 12 - 14 mai 1881, partidul bănăţean a fuzionat cu Partidul Naţional al Românilor din Transilvania (înfiinţat la scurt timp după partidul bănăţenilor, la 7-8 martie 1869) pentru a forma Partidul Naţional Român din Transilvania.
Programul partidului susţinea apărarea principiilor de libertate şi democraţie, lupta împotriva legilor nedrepte ale compromisului dualist, sprijinirea acţiunii pentru autonomia Transilvaniei. Se remarcă faptul că preocupările bănăţenilor nu se rezumau doar la chestiunile locale ci şi asupra tuturor românilor din Imperiul Habsburgic. [1]
După acordul dualist austro-ungar din 1867, a fost promulgată legea naţionalităţilor, care a deschis calea pentru românii bănăţeni să se organizeze politic. La conferinţa de la Timişoara din 26 ianuarie/2 februarie 1869, s-a decis înfiinţarea Partidului Naţional Român din Banat şi Ungaria, avându-l în frunte pe Alexandru Mocioni. Partidul s-a constituit legal 5 zile mai târziu, la 7 februarie.
Bibliografie
- Alexandrescu, Ion; Bulei, Ion; Mamina, Ion; Scurtu, Ioan, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, Bucureşti 2000, p. 185
- Munteanu, Vasile V., Contribuţii la istoria Banatului, Editura Mitropoliei Banatului, Timişoara, 1990
Note
- ↑ Munteanu p. 225