Pavel Rotariu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Pavel Rotariu
Pavel Rotariu.JPG
Pavel Rotariu
Naţionalitate român
Născut 1840, Dragşina, judeţul Timiş
Decedat 9 iunie 1919, Timişoara
Mormânt la Timişoara
Ocupaţie publicist, politician
Religie ortodoxă
Căsătorit cu Iulia
Agripina
Părinţi Georger Rotariu
Ecaterina Ioanovici

Pavel Rotariu (n. 1840, Dragşina, judeţul Timiş - d. 9 iunie 1919, Timişoara), publicist, politician, luptător pentru drepturile românilor din Banat.

Biografie

S-a născut în anul 1840 în familia învăţătorului George Rotariu şi a Ecaterinei Ioanovici din satul bănăţean Dragşina.

A rămas orfan de tată în copilărie, mama sa recăsătorindu-se.

S-a căsătorit la 20 februarie 1869 cu Iulia Drăghici. Naş de cununie le-a fost Alexandru Mocioni. După moartea Iuliei, Pavel Rotariu s-a recăsătorit cu Agripina.

Studiile

La vârsta de 12 ani, după moartea tatălui său, este trimis la şcoala germană din Timişoara, cu dorinţa de a fi făcut preot. Dar Pavel Rotariu evită această şcoală, la care mama sa nu-şi putea permite să-l întreţină. După ce termină clasele primare, ia o scurtă pauză în care lucrează ca ucenic şi în toamna anului 1853 se înscrie la liceul din Timişoara, unde a urmat 6 clase. Apoi a făcut clasa a VII-a la Kecskemét, în Ungaria şi a VIII-a la Beiuş, unde îşi ia şi bacalaureatul.

Lipsa banilor îl împiedică să urmeze silvicultura la Academia din Maria-Zell, aşa cum îşi dorea. Astfel că decide să plece la Budapesta, să studieze dreptul, sperând la un ajutor bănesc din partea familiei filantropului Mocioni. Primii doi ani studiază dreptul în capitala Ungariei, iar ceilalţi doi la Viena, cu greutăţi materiale de nedescris.

Activitatea

Împins de lupta pentru existenţă, a început să bată la uşile ziarelor germane din Viena, cerând să fie angajat pe post de translator şi informator român. Norocul i-a surâs atunci când ziarul „Freie Neue Presse” a acceptat să-l coopteze la scrierea articolelor politice referitoare la români.

La 1866 s-a înfiinţat la Viena ziarul românesc „Albina”, la care Rotariu a fost angajat ca cenzor, corector şi colaborator. Alături de Vincenţiu Babeş şi dr. George Popa, a făcut o bună şcoală gazetărească. Doi ani mai târziu a fost nevoit să se întoarcă acasă, din cauza unei boli pe care o contractase, dar de această dată el se întoarce înarmat cu o bună experienţă gazetărească, pe care o va folosi la edificarea presei româneşti din Banat.

Întors acasă, Pavel Rotariu îşi pune mai întâi sănătatea pe picioare, apoi se instalează la Timişoara. În anul 1873 susţine examenul de avocatură şi îşi deschide un cabinet de avocat.

La 12 aprilie 1874 scoate la Timişoara prima gazetă românească cu caracter permanent, revista satirică „Priculici”, fondată la Pesta în 1872. Însă abia la 17 martie 1880, cu ajutorul socrului său Meletie Drăghici, un om cu mare influenţă în zona Banatului, pune bazele primului ziar politic românesc din Banat, „Luminatorul”. A avut şi un supliment intitulat „Advocatul Poporal”. Ziarul a apărut pentru aproape două decenii, până în ianuarie 1894. Atunci a fost reorganizat, şi cu concursul intelectualităţii bănăţene şi a celor mai distinşi ziarişti ai momentului, a fost transformat într-un mare cotidian, „Dreptatea”.

În 1898 Pavel Rotariu devine director executiv al băncii „Timişana”, pe care tot el o fondase, împreună cu socrul său. Instituţia a devenit rapid un punct de reper pentru creditarea românilor bănăţeni.

A dezvoltat o activitate politică însemnată şi a făcut parte din conducerea centrală a Partidului Naţional Român. Avocatura a practicat-o doar ca mijloc de întreţinere, toate resursele sale fiind folosite la întreţinerea ziarului „Luminatorul”, care nu-i aducea niciun venit. Energiile sale erau dedicate ideii naţionale, pentru care a luptat toată viaţa. Spre sfârşitul vieţii a avut satisfacţia de a-şi vedea împlinită munca de emancipare naţională, să vadă Banatul unindu-se cu România.

Moartea

A decedat la 9 iunie 1919, în casa din Timişoara-Fabric, la 6 săptămâni de la intrarea Armatei române în Timişoara şi consfinţirea unirii Banatului cu România.

A fost înmormântat în cimitirul ortodox de pe calea comunei Ghiroda, la 11 iunie 1919.

Opera

  • Manual din legile despre uzură (cămătăria) cuprinzând şi textul original al legilor din 1877 art. VIII şi din 1883 art. XXX tradus în româneşte cu explicări, Caransebeş, 1888
  • Legea din 1886 art. XXIX, despre redactarea coalelor de carte funduară, tradusă şi explicată în limba română, după textul oficial original, Caransebeş 1888
  • Legea comunală, Timişoara, 1886
  • Studii de popularizare a ştiinţelor juridice, din dreptul public şi privat, publicate în revista „Advocatul Poporal”

Bibliografie

  • Cosma, Aurel - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
  • Cosma, Aurel - Prin Timişoara de altădată, Editura Facla, 1977
  • Predescu, Lucian - Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti, 1999 ISBN 973-9399-03-7

Bibliografie recomandată

  • Dudaş, Vasile, Pavel Rotariu, Editura Excelsior Art, Timişoara, 2002 ISBN 973-592-069-7