Periam
de la Enciclopedia României
| Satul Periam |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1332 |
| Populaţie | 4.346 locuitori (2011) |
| Cod poştal | 307315 |
| Pagină web | http://www.primatimperiam.ro |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Periam este un sat şi o comună în judeţul Timiş. Are o populaţie de 4.464 locuitori (2002), ceea ce o plasează pe primul loc între cele mai mari localităţi rurale din judeţ.
Localizare
Se situează în nord-vestul judeţului Timiş, la graniţa cu judeţul Arad, la 18 km est de oraşul Sânnicolau Mare. Se învecinează la nord cu Şeitin (Arad) şi Şemlac (Arad), la est cu Satu Mare (Arad), la sud-est cu Sânpetru Mic, la sud cu Pesac şi la vest cu Sânpetru Mare.
Istorie
Prima atestare documentară a Periamului datează din 1332, cu numele Priamus, aparţinând de judeţul Cenad, dar localitatea este cu mult mai veche. Proprietarul satului era Bechey Imre, adjunctul lui fiind Blasius de Priamus. La 1514, iobagii răzvrătiţi conduşi de Gheorghe Doja au distrus-o. Nu mult mai târziu, Banatul fiind cucerit de turci, devine reşedinţă de sângeac. În perioada ocupaţiei turceşti, se depopulează foarte mult, astfel încât la 1657, conform mărturiilor istorice, mai avea doar 7 case.
Istoria modernă a localităţii începe după ce austriecii au cucerit Banatul în 1717. Noua administraţia condusă de contele Mercy a pornit atunci un amplu program de colonizare a Banatului, iar la Periam primul val de colonişti germani (şvabi) s-a stabilit începând cu 1723. Ei erau originari din Lorena, Nassau-Siegen şi Palatin Trier. În 1749 un nou val de 200 de colonişti soseşte la Periam. În tot acest timp, românii şi sârbii sunt forţaţi să plece, astfel că Periamul a devenit o localitate pur germană.
În 1761 a avut loc o inundaţie puternică a Mureşului, care a determinat mutarea vetrei satului pe un nou amplasament, pe care se găseşte şi astăzi. Vechea vatră se găsea pe locul fostelor vii. Grupuri mai mici de colonişti s-au aşezat aici între 1756-1762, iar ultimul val mai consistent a fost înregistrat între 1764-1765. Atunci au venit 71 de familii de germani, francezi şi cehi din Trier, Nassau-Singen, Cehia, Stiria, Lorena şi Alsacia. În perioada formării Periamului german, în paralel apare şi aşezarea separată Haulikfalva, care mai târziu se va contopi în vatra Periamului.
În lucrarea Ghidul Banatului din 1936, Emil Grădinariu descria Periamul interbelic astfel:
- Comună mare, cu aspect de orăşel, peste 5.000 locuitori, majoritate germani, apoi români şi puţini maghiari. Sediu de plasă. Viaţă economică foarte desvoltată, este şi un însemnat centru industrial şi comercial. Străzile largi, îngrijite, trotuare pavate, lumină electrică, câteva edificii publice impozante. Hotel şi restaurant în piaţa centrală.
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Periam avea 4.464 locuitori, din care 3.915 români, 202 romi, 160 germani, 122 maghiari, 37 sârbi, 11 bulgari, 6 ucraineni, 4 slovaci, 3 evrei şi 2 cehi.
La recensământul din 2011 Periamul avea 4.346 locuitori[1], în scădere cu 2,6% faţă de recensământul din 2002. Componenţa etnică este următoarea: 3.784 români, 334 romi, 97 germani, 72 maghiari şi 57 de alte etnii. Se observă că în ultimii ani romii au devenit cea mai numeroasă etnie din Periam, în timp ce numărul germanilor şi maghiarilor a scăzut considerabil.
Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2011, populaţia localităţii şi a principalelor etnii istorice - germană şi română - a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=6000 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, germani
1880,5496,164,4930 1890,5953,174,5388 1900,5612,222,4889 1910,5348,287,4309 1920,5193,291,4397 1930,5147,454,4047 1941,5050,568,3823 1966,5513,3365,1768 1977,5500,3806,1431 1992,4589,3918,289 2002,4464,3915,160 2011,4346,3784,97 </lines>
Stema comunei
Stema oficială a comunei Periam a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 366/2013. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular roşu cu marginile rotunjite, tăiat orizontal de un brâu de argint, crenelat în partea superioară şi undat în partea inferioară. În partea superioară a scutului se află o cruce pe un postament cu 3 trepte de argint; crucea este flancată, în dreapta, de o carte deschisă de aur, iar în stânga de un braţ care ţine un mănunchi cu 3 spice de grâu şi 6 frunze. Brâul este încărcat cu 3 pălării verzi aşezate pe orizontală. În vârful scutului se află un vas de aur cu două toarte, care are deasupra o fascie undată îngustă de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.
Semnificaţiile elementelor însumate
Crucea semnifică existenţa aşezământului mănăstiresc Ecclesia Roacensis şi a vieţii creştine din secolul IV, iar braţul sprijinit în pământ semnifică ritualul aducerii de ofrande din roadele pământului. Cartea evocă existenţa şcolii de la Periam, iar brâul crenelat reprezintă fortificaţia de piatră existentă în zonă pentru aşezământul Roacensis şi Castelul Pereamus. Fascia undată simbolizează râul Mureş. Vasul cu două toarte reprezintă vestigiile arheologice existente încă din epoca neolitică a bronzului. Pălăriile evocă existenţa spaţiului de cultură şi spiritualitate germanică de-a lungul a circa 3 secole. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]