Pesac

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Pesac

Comuna Pesac
Judeţul Timiş (TM)

Stema-comunei-pesac-timis.png
Colaj Pesac.jpg
Atestare 1399
Populaţie 1.918 locuitori (2011)
Cod poştal 307316
Pagină web http://www.primariapesac.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Pesac este un sat şi o comună în judeţul Timiş. Are o populaţie de 2.162 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în nord-vestul judeţului Timiş, la 25 km est de oraşul Sânnicolau Mare şi 44 km nord-vest de municipiul Timişoara. Este traversat de drumul judeţean DJ692 Lovrin - Periam. Se învecinează cu Sânpetru Mare (7 km) şi Periam (6 km) la nord şi Lovrin la sud-vest (4 km).

Istorie

Prima atestare documentară a Pesacului datează din 1399, când este menţionat într-o diplomă maghiară cu numele Puerseegh. În 1426 este atestat cu numele Pwrsegh iar la 1549 Persek. După această perioadă el nu mai apare menţionat nicăieri.

Localitatea de astăzi a fost reînfiinţată în 1768, prin aşezarea aici a locuitorilor din satul vecin Sânpetru Sârbesc (azi Sânpetru Mare) datorită inundaţiilor frecvente şi a terenului neprielnic pentru agricultură. Primii locuitori au fost românii din Sânpetru care s-au aşezat pe moşia lui Iosif Bayzath. Acesta le-a oferit terenuri pentru a-şi construi locuinţele. Noua localitate a primit numele Pesak.

Istoricul Ioan Lotreanu susţine că primii locuitori au fost românii din Sânpetru care au plecat de acolo pentru că nu s-au înţeles cu sârbii[1]. După înfiinţarea localităţii, documentele vorbesc despre Pesak ca fiind o localitate sârbească. Ea purta un nume sârbesc iar în biserică se folosea limba slavonă. Totuşi, la 1774, adică după 6 ani de la înfiinţare apare descrierea "Pesak, ein walachisches ort" (Pesac, sat valah). Este aşadar imposibil ca satul să fi fost românizat într-un timp atât de scurt, el fiind românesc de la bun început.[2]

La 1799 Bayzath colonizează 62 de familii de iobagi români din părţile Sibiului, întărind şi mai mult elementul românesc. Mai târziu, fratele lui Bayzath a colonizat la Pesac germani veniţi din satele vecine. Ei au deţinut o pondere semnificativă din populaţie până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când numărul lor a început să scadă vertiginos.

Pesacul a făcut mult timp parte din comuna Periam. În anul 2007 s-a desprins de aceasta, formând o comună de sine stătătoare, compusă doar din satul Pesac.

Populaţia

La recensământul din 2002, satul Pesac avea 2.162 locuitori, din care 1.887 români, 242 ţigani, 13 germani, 12 maghiari şi 8 sârbi. Datele de la recensământul din 2011[3] arată o scădere a populaţiei de la 2.162 la 1.918 locuitori (- 11%). Din punct de vedere etnic, în 2011 Pesacul avea 1.775 români, 122 romi şi 18 de alte naţionalităţi.

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2011, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează: <lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3200 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,2953 1890,3139 1900,3098 1910,2986 1920,2952 1930,2721 1941,2519 1956,2304 1966,2231 1977,2213 1992,1983 2002,2162 2011,1918 </lines>

Stema comunei

Stema-comunei-pesac-timis.png

Stema oficială a comunei Pesac a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 403/2014. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, despicat. În dreapta, în câmp negru, se află un leu agăţat, armat şi limbat, purtând în mâna dreaptă un paloş, iar în stânga un şnur cu 6 ciucuri şi unul sus, cu buclă, toate de argint. Partea stângă este împărţită în pătrate (cu latura de ¼ din lăţimea totală a scutului, 6 întregi şi 3 tăiate de conturul scutului), dispuse în şah, verde şi auriu. Pătratele verzi conţin o plantă de aur, cu 3 rădăcini, două frunze şi o floare. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu un turn crenelat.

Semnificaţiile elementelor însumate

Leul evocă blazonul familiei episcopului Josef Bajzath, a cărui feudă a fost satul pe care s-a întemeiat localitatea. Şnurul indică rangul de episcop al proprietarului. Împărţirea în pătrate evocă parcelarea şi vinderea către localnici a pământului. Planta din pătratele verzi reprezintă bogăţia legumicolă a zonei, prin răsadurile folosite de localnici la recoltele timpurii. Câmpul negru din dreapta, evocă lungul doliu al locuitorilor după primul război mondial, când au murit foarte mulţi bărbaţi. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună.

Bibliografie

  • Cotoșman, Gheorghe, Din trecutul Bănatului. Vol6. Comuna și bisericile din Pesac: monografie istorică, 1936
  • Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Lotreanu, p.322
  2. Creţan, p.120
  3. http://www.timis.insse.ro/cmstimis/rw/resource/comunicat-date_provizorii_rpl_2011_timis.pdf?download=true