Petre Mavrogheni

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Petre Mavrogheni
Petre Mavrogheni.jpg
Născut 1819, Iaşi
Decedat 20 aprilie 1887, Viena
Ocupaţie om politic, economist, diplomat
 
Stema MFP.png
 Ministru de Finanţe
al României
Mandat
16 februarie 1866 - 10 mai 1866
15 iulie 1866 - 21 februarie 1867
11 martie 1871 - 7 ianuarie 1875

Petre Mavrogheni (n. 1819, Iaşi - d. 20 aprilie 1887, Viena), om politic, economist, diplomat, a făcut carieră în administraţia de stat şi în activitatea diplomatică. Mihail Kogălniceanu l-a caracterizat drept „cel mai capabil bărbat de finanţe al României”, motiv pentru care a fost cooptat în numeroase guverne pentru acest portofoliu.

Om politic moderat, cu idei conservatoare, spre sfârşitul vieţii ales să reprezinte interesele României în marile cancelarii occidentale.

Biografie

S-a născut într-o familie înstărită, fiul lui Petre Mavrogheni şi al Ruxandrei Sturdza, sora fostului domnitor al Moldovei, Mihail Sturdza. Primele cursuri le urmează în casa părintească sub îngrijirea unui institutor francez, după care este trimis la studii aprofundate în Capitala Franţei.

Revenit în ţară, Mavrogheni urmează o carieră în administraţia de stat. Este vornic de aprozi în anul 1840, postelnic din 2 februarie 1845, pârcălab de Galaţi din 25 iulie 1846 şi prefect de poliţie al Iaşului (22 iunie 1849 - 27 mai 1850). Treptat, lui Mavrogheni i-au fost încredinţate răspunderi guvernamentale mai importante.

La 20 august 1852 a fost numit la conducerea Ministerului Lucrărilor Publice, pe 24 octombrie 1853 este ridicat la rangul de mare vornic, iar între 1854 - 1856 se află în fruntea Ministerului Finanţelor. Din acelaşi an, a făcut parte din Divanul domnesc al Moldovei.

Mavrogheni a desfăşurat o ferventă activitate unionistă. A făcut parte din Comitetul central al Unirii din Iaşi (7 februarie 1857), membru al Divanului ad-hoc şi vicepreşedinte a Adunării elective a Moldovei în anul 1859. Deşi s-a numărat printre candidaţii cu reale şanse pentru a fi al domn al Moldovei, Mavrogheni a renunţat în favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza.

Ministru de Finanţe în prima parte a domniei lui Cuza (17 ianuarie 1861 - 23 mai 1861), Mavrogheni a renunţat în cele din urmă să mai colaboreze cu şeful statului, nemulţumit fiind de modul de guvernare al acestuia. În acest sens, s-a numărat printre liderii coaliţiei care i-au impus abdicarea în ziua de 11 februarie 1866. În guvernul Locoteneţei Domneşti, a primit portofoliul Finanţelor.

Om politic de centru, cu idei conservatoare, Mavrogheni a fost cooptat în primele două cabinete ca ministru de Externe (11 mai 1866 - 13 iulie 1866) şi ministru de Finanţe (15 iulie 1866 - 21 februarie 1867). Deputat din 1866, a mai ocupat portofoliul Finanţelor (11 martie 1871 - 7 ianuarie 1875) în timpul marii guvernări guvernatoare condusă de Lascăr Catargiu.

După sosirea la putere a liberalilor, Mavrogheni a acceptat să activeze în diplomaţie. Succesiv, este trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar al României la Roma (25 iulie 1881 - 20 septembrie 1882), la Constantinopol (30 septembrie 1882 - 28 ianuarie 1885) şi Viena (28 ianuarie 1885 - 20 aprilie 1887). A decedat la vârsta de 68 de ani, în timp ce reprezenta România în capitala Imperiului Austro-Ungar.

Activitatea politică

Activitate Mandat
Deputat 1866
Ministrul Finanţelor 16 februarie 1866 - 10 mai 1866
15 iulie 1866 - 21 februarie 1867
11 martie 1871 - 7 ianuarie 1875
Ministrul Afacerilor Străine 11 mai 1866 - 13 iulie 1866

Bibliografie

  • NEAGOE, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 453-455 ISBN 973-99321-7-7
  • BULEI, Ion; MAMINA, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994 ISBN 973-95477-6-1