Petru Lupul

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Petru Lupul
Replace this image male.png
Alte nume Petru Lupulov
Născut 1808, Timişoara
Decedat 10/22 august 1872, Timişoara
Ocupaţie scriitor, profesor, revoluţionar
Părinţi Nicolae şi Anastasia Lupu

Petru Lupul, alias Lupulov (n. 1808, Timişoara, judeţul Timiş - d. 10/22 august 1872, Timişoara, judeţul Timiş) a fost scriitor, dramaturg, traducător, profesor, director de şcoală, revoluţionar paşoptist.

Originea şi familia

S-a născut în cartierul Fabric din Timişoara, în familia lui Nicolae Lupu (d. 1843), starostele breslei cojocarilor, cea mai bogată breaslă a cartierului. Mama sa s-a numit Anastasia (d. 1843).

A avut o soră, Sofia (d. 1843).

Studiile

A urmat cursurile gimnaziului piarist din Timişoara timp de trei ani, între 1822-1825. La acest liceu i-a fost schimbat numele din Lupu în Lupulov, ceea ce îl va determina ca pentru tot restul vieţii să se semneze cu numele de împrumut, slavizat.

După terminarea liceului, în 1846, a plecat la Verona, unde a studiat filozofia şi teologia. După studiile de la Verona a plecat la Pesta, pentru a studia ştiinţele juridice, devenind jurist.

Petru Lupulov a învăţat să vorbească şi să scrie, pe lângă limba maternă, româna, în mai multe limbi străine: germană, maghiară, sârbă, italiană franceză şi latină.

Activitatea

După absolvirea studiilor juridice a primit postul de jurist la Tabla districtuală din Eperies, în anul 1834. În 1835 a trecut la Tabla regească de judeţ, tot ca jurist. În acest an a publicat la Buda lucrarea sa, intitulată Istoria morală, care l-a recomandat ca om de ştiinţă şi bun pedagog.

În 1842 a primit postul de profesor la Institutul Teologic ortodox din Zara (azi Zadar, Croaţia), unde a funcţionat până în anul 1846, când s-a întors la Timişoara.

Întors în Banat, a funcţionat ca simplu învăţător, ulterior ca funcţionar municipal şi ca pretor.

După revoluţia de la 1848/1849, a făcut parte din delegaţiile românilor din Banat, care au plecat la Viena pentru a expune împăratului Austriei revendicările românilor.

A fost sprijinit de familia Mocioni pentru a primi postul de director al şcolii grănicereşti de la Caransebeş, în locul lui Constantin Diaconovici-Loga, care decedase. A funcţionat în acestă post din 1851. De la începutul preluării acestei funcţii a avut nenumărate şicane cu cercurile clericale, care îl acuzau că e prea latinist şi că e adept al introducerii alfabetului latin în scrierea limbii române, afectând astfel interesele celor care publicau cărţi bisericeşti cu litere chirilice, aflate în uz până atunci. Din cauza acestor şicane a demisionat în anul 1857.

Ulterior a fost pedagogul fraţilor Alexandru şi Eugen Mocioni. De la Petru Lupulov a învăţat în acea perioadă să scrie şi să vorbească în limba italiană şi mama acestora, Ecaterina Mocioni.

Scrierile lui Petru Lupul l-au influenţat pe marele poet Mihai Eminescu, despre care se ştie că i-a citit unele lucrări.

Datorită lucrării sale Introducere la măiestria de a se feri de răul sărăciei sau trei reguli serioase: agoniseşte, reţine, convârteşte. Testamentul unui tată către fiul său este considerat de către unii autori ca fiind primul economist bănăţean.

Între piesele de teatru la care a lucrat sunt Spiritul familiar şi Nedreptatea testamentară, ele nefiind opere originale, ci adaptări realizate de Petru Lupulov.

Petru Lupulov şi-a tipărit toate lucrările din fonduri proprii.

Nu sunt cunoscute toate datele legate de viaţa sa, bunăoară nu se ştie de ce şi-a sfârşit viaţa sărac şi în mizerie, în anul 1872.

Opera

  • Istoria morală, Buda 1835
  • Omul povăţuit de minte, Buda 1846
  • Introducere la măiestria de a se feri de răul sărăciei sau trei reguli serioase: agoniseşte, reţine, convârteşte. Testamentul unui tată către fiul său, Buda 1846
  • Despre bărbaţii străluciţi ai cetăţii Roma, de la Romul până la Iuniu Brutus, primul consul al romanilor, Timişoara 1857
  • Culegere a mai multor învăţături folositoare date la lumină de Petru Lupulov, Timişoara 1857
  • Recepte despre varie (deschilinite) bucate, cari ori şi cine le póte face. Traduse în limba română de Petru Lupulov şi dedicate sessului femeescu, Timişoara 1857
  • Despre educarea religioasă, fizică, intelectuală şi socială, Timişoara 1862
  • Despre educare, Timişoara 1868
  • Teologia naturală, Timişoara 1869
  • Drepturile părinţilor asupra pruncilor săi şi a pruncilor către părinţii săi, scos din dreptul natural, Timişoara 1871
  • Istoria Cruciadelor, manuscris nepublicat

Moartea

A murit la 10/22 august 1872 în cartierul Fabric din Timişoara. A fost înmormântat în cimitirul cartierului la 23 august (stil nou) 1872.

Bibliografie

  • Cosma, Aurel - Prin Timişoara de altădată, Editura Facla, 1977
  • Ardelean, Radu - Reţetarul culinar al lui Petru Lupulov din 1857, Analele Banatului, serie nouă, Arheologie-Istorie, XV, Timişoara, 2007
  • Balog, Iosif Marin - Rolul publicisticii în conturarea unui discurs despre modernizare în Transilvania la mijlocul secolului al XIX-lea, revista "Ţara Bârsei", Braşov, 2008 ISSN 1583-3119