Petru Pavel Aron

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Petru Pavel Aron
Replace this image male.png
Alte nume Petru Paul Aron
Naţionalitate român
Născut 1709, Bistra, judeţul Alba
Decedat 9 martie 1764, Baia Mare, judeţul Maramureş
Cauză deces complicaţia unei boli mai vechi a unui picior
Mormânt la Blaj, judeţul Alba
Ocupaţie episcop
Religie greco-catolic
Părinţi Teodor Aron

Petru Pavel Aron, uneori Petru Paul Aron (n. 1709, Bistra, judeţul Alba - d. 9 martie 1764, Baia Mare, judeţul Maramureş) a fost un episcop român greco-catolic.

Originea şi familia

S-a născut în familia preotului greco-catolic român Teodor Aron din localitatea Bistra, judeţul Alba. A avut mai mulţi fraţi şi surori. Unul dintre fraţi a devenit protopop de Bistra, ridicând în localitate o biserică de piatră, consacrată de viitorul episcop Petru Paul Aron în anul 1759. Este posibil ca protopopul Roşiei Montane, Alexandru Aron, să fi fost un alt frate al lui Petru Paul. Una dintre surorile lui Petru Paul a intrat prin căsătorie în familia Şuluţiu, fiind bunica viitorului mitropolit greco-catolic Alexandru Sterca-Şuluţiu.

Familia din care provenea fusese nobilitată, având dreptul să utilizeze predicatul "de Bistra".

Activitatea

Nu se ştie la ce vârstă a început şcoala Petru Paul, ci doar că a făcut-o la o vârstă ceva mai mare decât alţi copii. Unde a învăţat până când episcopul greco-catolic Inochentie Micu Klein l-a trimis la studii la Roma, nu se cunoaşte. La Roma a studiat filosofia şi teologia.

La 26 mai 1742 a depus jurământul în Colegiul De Propaganda Fide, cu făgăduiala că va intra în rândurile ordinului călugăresc Sfântul Vasile cel Mare. În 30 iulie 1743 a fost sfinţit după ritul greco-catolic, tot la Roma. În acelaşi an s-a întors la Blaj. De aici a plecat la Viena în iulie 1743 împreună cu episcopul Micu Klein, care îi acordase încrederea sa. După ce episcopul Micu Klein a plecat în exil de la Viena la Roma la 9 decembrie 1744, Petru Paul Aron a fost reţinut în capitala Imperiului Austriac până în vara anului 1745. Murind atunci vicarul episcopal Nicolae Pop, Petru Paul a fost numit în locul acestuia, de către episcopul Micu Klein, vicar general episcopal. La 31 august 1745 a primit confirmarea împărătesei Maria Tereza în această funcţie şi s-a întors la Blaj, pentru a conduce dieceza Făgăraşului.

La 28 februarie 1752, după alegeri furtunoase, împărăteasa Maria Tereza l-a numit pe Petru Paul Aron episcop, guvernul transilvănean primind poruncă imperială de a publica această hotărâre, iar episcopul să se prezinte neîntârziat la Curtea imperială de la Viena. După numirea sa ca episcop, Petru Paul a intrat în cinul călugăresc al Sfântului Vasile. Plecat la Viena în primăvara anului 1752, a rămas acolo până la 16 august 1754. Scopul acestei lungi şederi la Viena a fost faptul că autorităţile austriece voiau să se asigure că noul episcop nu va călca pe urmele lui Inochentie Micu-Klein, făcându-le probleme prin emanciparea politică, socială, economică şi bisericească a românilor din Transilvania. Pentru a fi ţinut în frâu de autorităţi, una dintre condiţiile impuse era ca pe lângă episcop să se afle permanent un preot de rit romano-catolic, care era, bineînțeles, agentul autorităţilor imperiale. Pentru că episcopul Aron a refuzat numirea unui preot romano-catolic pe lângă el, Curtea imperială şi-a folosit toată influenţa pe care o avea pentru ca Vaticanul să îl oblige pe acesta să accepte numirea, ceea ce în final s-a şi întâmplat. Cu toate acestea, episcopul Aron a continuat să refuze primirea unui preot romano-catolic pe lângă el, ceea ce a condus la chemarea sa în 1753 în faţa autorităţilor imperiale din Transilvania, unde s-au făcut presiuni asupra lui pentru a accepta cererea Vienei.

La întoarcerea de la Viena, Petru Pavel a fost sfinţit episcop la 1 septembrie 1754, iar la 13 septembrie 1754 şi-a prezentat documentele de numire în funcţie în Dieta de la Sibiu.

Pe timpul vieţii sale a conlucrat la înfiinţarea şi menţinerea a cincizeci şi cinci de şcoli pentru români.

A scris mai multe lucrări, dintre care: Flosculus veritatis, Păstoriceasca Datorie, dumnezeescii turme vestită (1759), Adevărata mângăere în vremi de lipsă (1761), Biblia, traducere în limba română.

Moartea

În iarna anului 1763-1764, episcopul Aron a efectuat o vizită canonică. Începută în decembrie 1763 la Târgu Mureş, ea l-a găsit la sfârşitul lunii ianuarie 1764 la Cavnic. De aici, grav bolnav, episcopul a fost transportat la Baia Mare, unde a murit la 9 martie 1764. Trupul său a fost înmormântat la Blaj, judeţul Alba.

Bibliografie

  • Bunea, Augustin - Episcopii Petru Paul Aron şi Dionisiu Novacovici sau Istoria românilor transilvăneni de la 1751 până la 1764, Tipografia Seminarului Arhidiecezan, Blaj, 1902