Primele mărturii despre geto-daci

Articolul prezintă primele mărturii despre geto-daci, aşa cum sunt menţionate de principalele izvoare scrise, păstrate până în prezent. După o scurtă introducere asupra surselor care descriu populaţia geto-dacă sau spaţiul locuit de aceştia, articolul prezintă extrase relevante din lucrările care fac referire la geto-daci.

Primele mărturii despre geto-daci

Locuitorii spaţiului carpato-danubiano-pontic, geto-dacii, fac parte din marea familie a tracilor, popor indoeuropean. Aceştia sunt menţionaţi, pentru prima dată, în poemele homerice , ştirile despre ei înmulţindu-se, începând cu secolul VIII î.Hr., când grecii îşi extind sfera de interese în arealul dunărean. Raporturile tracilor cu grecii sunt menţionate în poemul lui Hesiod, Theogonia, care cunoştea, se pare, zona dunăreană, el numind fluviul „Istrul care curge frumos” . Referirile la spaţiul dunărean, implicit la locuitorii din zonă, se amplifică în secolul VI î.Hr., prin lucrările lui Simonide din Ceos, unde apare „Istrul cel îndepărtat” , Hecateu din Milet, care relatează despre două triburi tracice: crobizii şi trizii, situaţi la „miazăzi de Istru”, precum şi despre existenţa unei cetăţi aflate lângă Dunăre, Orgame.

Thracii erau organizaţi în triburi, înrudite prin limbă, tradiţii şi elemente de cultură şi civilizaţie proprii. Habitatul acestora era cuprins în teritoriul din nord-estul Peninsulei Balcanice, situat între Marea Neagră şi Marea Egee, până la graniţele Macedoniei, Illyriei şi Dunăre, precum şi în teritoriile nord-dunărene până în Carpaţii Galiţiei, stepele sarmatice şi insulele Mării Thrace (Thasos, Samos, Lemnos, Imbros, Tenedos etc.).

Desprinderea geto-dacilor din grupul tracilor de nord, este relatată, în sec. V î. Hr., de către Herodot în contextul conflictului dintre sciţi şi perşii conduşi de regele Darius, care a avut loc în zona Dunării Inferioare, în anul 514 î.Hr.. Opera istoricului grec conţine date cu privire la geografia, etnografia, religia geto-dacilor, precum şi relaţiile acestora cu celelalte popoare nord-dunărene. Alături de Herodot, menţiuni referitoare la geto-daci se regăsesc şi la Sofocle, Hellanicos şi Tucidide. Geografia lui Strabon este cea mai importantă sursă care subliniază aspectele geografice, istorice, etnografice şi lingvistice privitoare la geto-daci în timpul domniei lui Burebista şi în perioada imediat următoare.

Tracii consideraţi cel mai numeros popor european

„Neamul tracilor este cel mai numeros din lume, după acel al inzilor. Dacă ar avea un singur cârmuitor sau dacă tracii s-ar înţelege între ei, el ar fi de nebiruit şi cu mult mai puternic decât toate neamurile, după socotinţa mea. Dar acest lucru este cu neputinţă şi niciodată nu se va înfăptui. De aceea sunt aceştia slabi.”

({{{2}}})

Plasarea în spaţiu a teritoriului locuit de geto-daci

„În faţa pământului scit, spre mare, se întinde Tracia. Sciţia începe acolo de unde acest ţinut formează un golf. Istrul se varsă în mare, îndreptându-se spre sud-est. Voi înfăţişa ţărmul Sciţiei de la Istru în sus şi voi arăta cât de mare îi este întinderea. Îndată după Istru, vine Sciţia veche, aşezată către miazăzi şi ajungând până la cetatea numită Carcinitis.”

({{{2}}})

„Partea de miazăzi a Germaniei, de dincolo de Elba, este – cel puţin acolo unde se învecinează cu fluviul – în stăpânirea suebilor. Apoi, îndată urmează teritoriul geţilor, la început îngust – mărginit la sud cu Istrul, în partea opusă cu munţii Pădurii Hercinice şi cuprinzând şi o parte din munţi. Apoi se lărgeşte şi se întinde spre nord până la tirageţi – fruntarii pe care nu le putem descrie precis.”

({{{2}}})

„Astfel elenii i-au socotit pe geţi de neam tracic. Aceşti geţi locuiau şi pe un mal şi pe celălalt al Istrului, ca şi misii, care sunt şi ei traci – acum ei se numesc moesi […]. Aceste neamuri, ca şi bastarnii, sunt chiar astăzi amestecate cu tracii – mai ales cu cei de dincolo de Istru, dar şi cu acei de dincoace, care sunt amestecaţi şi cu neamurile celtice, boii, scordiscii, tauriscii.”

({{{2}}})

„Se zice că Alexandru, fiul lui Filip, cu prilejul expediţiei sale împotriva tracilor de dincolo de Haemus, după ce a năvălit în ţara tribalilor – despre care ştia că se întindeau până la Istru şi insula Peuce, din Istru –, cunoscând de asemenea şi că ţinutul de dincolo de fluviu se află în puterea geţilor, ar fi înaintat până acolo şi nu ar fi putut să debarce în insulă, din lipsa corăbiilor. […] Atunci acesta, după ce intră în ţinutul geţilor, cuceri o cetate şi se întoarse – cât putu de repede – la el în ţară.”

({{{2}}})

Despre geto-daci

„A existat şi o altă împărţire a teritoriului chiar din cele mai vechi timpuri: căci pe unii îi denumesc [autorii] daci, iar pe alţii geţi. Geţii sunt cei care se întind spre Pont şi spre răsărit, iar dacii cei care locuiesc în partea opusă, spre Germania şi spre izvoarele Istrului. Socot că ei se numeau în vechime Davi. De aici şi numele de sclavi, Geta şi Davos, obişnuite la atici.”

({{{2}}})

Dacii şi geţii sunt acelaşi popor

„Şi dacii sunt o mlădiţă a geţilor.”

({{{2}}})

Dacii şi geţii locuiesc pe ambele maluri ale Dunării

„Deci aceste [animale] au fost aduse [la jocuri], iar dacii şi suebii – în grupuri – au luptat între dânşii. Aceştia din urmă sunt celţi iar ceilalţi sciţi, într-o oarecare măsură[…]. Ceilalţi [adică dacii] locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Dar cei care sunt dincoace de fluviu – lângă ţara tribalilor – ţin cu plata birurilor de Moesia şi se numesc moesi, afară de cei aşezaţi foarte aproape de tribali. Cei de dincolo poartă numele de daci, fie că sunt geţi, fie că sunt traci din neamul dacilor, care locuiau odinioară în Rhodope.”

({{{2}}})

„Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniţi mai sus, cum îşi spun ei înşişi şi cum le zic şi romanii, măcar că ştiu prea bine că unii dintre greci îi numesc geţi, fir pe drept, fie pe nedrept. Căci eu îmi dau bine seama că geţii locuiesc dincolo de Haemus, de-a lungul Istrului.”

({{{2}}})

Dacii şi geţii vorbesc aceeaşi limbă

„Prin ţara lor curge râul Marisos, care se varsă în Dunăre. Pe aceasta îşi făceau romanii aprovizionările pentru război. Ei numeau Danubius partea superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare până la cataracte. Ţinuturile de aci se află, în cea mai mare parte, în stăpânirea dacilor. Partea inferioară a fluviului, până la Pont – de-a lungul căreia trăiesc geţii – ei o numesc Istros. Dacii au aceeaşi limbă cu geţii. Aceştia sunt mai bine cunoscuţi de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului şi totodată mulţumită faptului că s-au amestecat cu tracii şi cu misii.”

({{{2}}})

Despre vitejia geto-dacilor

„Înainte de-a ajunge la Istru, [regele perşilor, Darius], birui mai întâi pe geţi, care se cred nemuritori. Căci tracii, locuitorii din Salmydessos şi cei care ocupă ţinutul aşezat mai sus de oraşele Apollonia şi Mesambria – pe nume scirmiazi şi nipseeni – s-au predat lui Darius fără luptă. Geţii, însă, fiindcă s-au purtat nechibzuit, au fost îndată înrobiţi, măcar că ei sunt cei mai viteji şi cei mai drepţi dintre traci.”

({{{2}}})