Recaş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Recaş

Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Recas.JPG
Localităţi componente
Bazoş, Herneacova, Izvin, Nadăş, Petrovaselo, Stanciova
Atestare 1318
Populaţie 8.336 locuitori (2011)
Primar Pavel Teodor (PNL)
Pagină web http://www.primariarecas.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Recaş este un mic oraş în judeţul Timiş şi un recunoscut centru viticol. În administrarea sa intră localităţile Bazoş, Herneacova, Izvin, Nadăş, Petrovaselo şi Stanciova. Împreună cu acestea, are o populaţie de 8.336 locuitori (2011).

Istorie

Cea mai veche menţiune despre Recaş datează din 1318. Încă din Evul Mediu se numeşte ca şi în prezent (Rekas la 1450). Numele său are o rădăcină slavă („rika”=pârâu), dar există dovezi că satul era valah. Astfel, istoricul Nicolae Ilieşu arată că la 1359, la Recaş s-au aşezat mai multe familii de români din Molodva, care au primit pământ şi privilegii de la regele Ludovic cel Mare, fără să fie obligaţi să renunţe la ortodoxie.[1] Dar puţin mai târziu primesc aceleaşi drepturi şi mai mulţi bulgari, aşadar compoziţia etnică a fost mai variată.

S-a remarcat de timpuriu ca centru important în regiune. La 1470 exista un oppidum Rekas, care cuprindea 20 de localităţi. A primit aşadar privilegii de oraş şi exista aici chiar şi o vamă. La 1650 sunt aşezaţi la Recaş sârbi din zona Bacica. Localnicii i-au numit „şocaţi”, pentru că erau de religie catolică şi conform unor opinii ar fi fost croaţi.

În urma valurilor de colonizare, la mijlocul secolului XVII se formaseră trei aşezări distincte: Recaşul Valahilor (Vlaşniţa), Recaşul Şocaţilor (al sârbilor) şi Recaşul Bulgaria. Românii au avut o amplasare mai puţin favorabilă, aproape de râul Timiş, în zona gării de azi. Din cauza inundaţiilor frecvente, dar şi a conflictelor cu sârbii[2], au fost nevoiţi să se mute, mulţi dintre ei stabilindu-se în localitatea vecină Izvin. Prin urmare, atunci când habsburgii cuceresc Banatul şi întocmesc primul recensământ, Recaşul Valah apare ca depopulat.

Sub habsburgi, Recaşul a cunoscut o nouă etapă de dezvoltare iar colonizările au continuat. La 1764, administratorul Koll aduce un număr mare de colonişti germani, care formează nucleul Recaşului german. Până în 1786 se aşează la Recaş mai multe valuri de emigranţi şvabi în căutarea unui trai mai bun. După ce Banatul trece sub administraţie maghiară, are loc şi un proces de maghiarizare şi colonizare cu maghiari. Maghiarizarea începe efectiv pe la 1809, iar cel mai mare val de colonişti maghiari se aşează la Recaş la 1899.

Recaşul a fost declarat oraş în anul 2004 iar în componenţa sa administrativă au intrat încă 6 sate.

Demografie

La recensământul din 2002, localitatea Recaş avea 4.955 locuitori, iar împreună cu satele aparţinătoare, 8.560 de locuitori. La recensământul din 2011 erau înregistraţi 4.722 locuitori în Recaş (8.336 împreună cu satele aflate în componenţa administrativă).

Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2011, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:

<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=6000 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,3663 1890,3637 1900,4104 1910,4321 1920,4158 1930,4210 1941,4280 1956,4284 1966,4980 1977,5764 1992,5085 2002,4955 2011,4722 </lines>

Bibliografie

  • Creţan, Remus - Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
  • Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Lotreanu, Ioan - Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Varga, E. - Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]

Note

  1. Creţan, p. 29
  2. http://www.cjtimis.ro/recas/index.php