Remetea Mare
de la Enciclopedia României
| Satul Remetea Mare |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1333 |
| Populaţie | 1.286 locuitori |
| Cod poştal | 307350 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Remetea Mare este un sat în judeţul Timiş, comuna Dumbrava. Are o populaţie de 1.286 locuitori (2002).
Localizare
Se situează în centrul judeţului Timiş, la 12 km est de municipiul Timişoara. Este străbătută de drumul naţional DN6 (E70) şi de canalul Bega. Se învecinează la nord-est cu Ianova, la est cu Izvin, la sud cu Bucovăţ şi la vest cu Ghiroda.
Istorie
Prima atestare documentară a Remetei Mari datează din 1333, însă cel mai probabil vechimea satului este mai mare, pe teritoriul său fiind descoperite urme de locuire timpurie. Satul s-a numit Remetea Timişană, nume alternativ folosit până în prezent. În Evul Mediu, aici ar fi existat cetatea Sasvar, amintită în documentele de dijmă papale din 1333 şi care ar fi avut rol de apărare pentru cetatea Timişoara. Alte detalii despre această aşezare nu se cunosc, însă în denumirea populară s-a păstrat numele unui loc cunoscut drept „Şuşioara”.
În perioada ocupaţiei turceşti a Banatului, nu se cunosc informaţii despre aşezare. Abia pe harta lui Mercy de la 1723 apare numele Remeta care desemnează domeniile de aici, din care unul aparţine familiei Ambrozy. De numele acestei familii se leagă istoria modernă a localităţii. Iniţial ei au vândut moşia altor proprietari, dar apoi au recuperat-o, iar la 1720 baronul Ludovic Ambrozy a construit un conac (castel) care s-a păstrat şi azi. La 1848 acest conac a servit drept spital de campanie.
Deşi aflat în imediata apropiere a Timişoarei, pe drumul care lega capitala Banatului de Lugoj, Remetea Mare a fost locuită preponderent de români, deşi au existat şi locuitori de alte naţionalităţi, mai ales germani şi maghiari. În 1911 românii şi-au construit biserica ortodoxă nouă.
În perioada interbelică era arondată plasei Chişoda, judeţul Timiş-Torontal, avea casă naţională, cor, societate culturală şi societatea „Sf. Gheorghe”.
Populaţia
La recensământul din 2002, satul Remetea Mare avea 1.286 locuitori, din care 1.223 români, 48 maghiari, 7 ucraineni şi 8 de alte naţionalităţi. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:
<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total
1880,1266 1890,1340 1900,1352 1910,1391 1920,1290 1930,1156 1941,1151 1956,1220 1966,1366 1977,1421 1992,1124 2002,1286 </lines>
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
Bibliografie recomandată
- Ivănoiu, Eftimie, Monografia localității Remetea Mare, Editura Marineasa, Timișoara, 2007
- Traia, Ioan, Remetea Mare : contribuţii monografice, Editura Eurostampa, 2009 ISBN 978-973-687-902-9