Revolta de la Salva

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Revolta de la Salva a fost o răzvrătire a grănicerilor din Regimentul 2 grăniceri români, din armata austriacă a secolului al XVIII-lea, împotriva autorităţilor.

Situaţia înainte de revoltă

La 12 aprilie 1762, împărăteasa Austriei, Maria Tereza, a semnat decretul de organizare a "miliţiilor de graniţă", adică a regimentelor grănicereşti. În Transilvania urmau să fie înfiinţate în urma acestui decret două regimente de grăniceri români, două regimente de grăniceri secui, un regiment de dragoni români şi un regiment de husari secui.

Ţăranii care se înrolau în regimentele de grăniceri deveneau oameni liberi. Ei erau eliberaţi din iobăgie, nu mai trebuiau să plătească dări sau să mai presteze servicii ca iobagi. Devenind grăniceri, erau obligaţi numai la paza graniţelor pe timp de pace, iar pe timp de război să lupte acolo unde ar fi fost trimişi de împăratul Austriei.

La data de 10 mai 1763, pe platoul de la Mocirlă urma să fie depus de către Regimentul 2 grăniceri români jurământul de credinţă faţă de împărăteasa Austriei, Maria Tereza.

Desfăşurarea revoltei

Pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de împărăteasa Austriei, două batalioane din Regimentul 2 grăniceri români şi opt companii de dragoni români au fost duse pe platoul de la Mocirlă, aflat pe partea dreaptă a şoselei care duce de la Năsăud la Salva. Platoul are o lungime de cca 6-700 metri şi o lăţime de aproximativ 2-300 metri, pe el fiind amplasaţi grănicerii, în prezenţa unor înalte oficialităţi ale timpului: generalul austriac Nicolaus Adoph baron von Bucow şi episcopul greco-catolic de la Blaj, Petru Pavel Aron.

După ce s-a dat citire jurământului militar, în faţa trupelor a ieşit grănicerul Tănase Todoran, în vârstă de 104 ani. El a protestat împotriva obligaţiei de a depune jurământul faţă de împărăteasă, pentru că, spunea el, nu li s-au acordat drepturile promise ca grăniceri. El a afirmat că grănicerii români sunt trataţi în continuare ca iobagi, plătesc dări ca iobagii şi prestează munci ca şi aceştia, în loc să se bucure de drepturile oamenilor liberi, aşa cum ar fi trebuit să fie grănicerii.

Mai mult, statutul de grănicer era acum condiţionat de trecerea la religia greco-catolică, ceea ce grănicerii deja înrolaţi, români ortodocşi, nu o doreau.

Tănase Todoran a cerut ca drepturile grănicereşti să le fie recunoscute în scris de către împărăteasă, îndemnând grănicerii să pună jos armele şi să nu accepte să servească în armata austriacă până când nu vor primi drepturile reclamate.

Trupele au aruncat armele, vociferând şi cerându-şi drepturile. Ofiţerii au încercat să îi potolească, fără succes, pe grăniceri. Generalul Bucow a cerut intervenţia unor subunităţi militare, aduse din altă parte, pentru calmarea grănicerilor, dar fără succes. Ameninţat cu armele de către grăniceri, a trebuit să fugă, împreună cu episcopul greco-catolic. Protopopul Năsăudului a fost bătut şi ameninţat cu moartea de grăniceri, pentru că i-ar fi indus în eroare pe credincioşii ortodocşi.

Ceremonialul de depunere a jurământului şi de sfinţire a drapelelor regimentului nu s-a mai putut ţine în aceste condiţii. El va fi reluat, cu succes de această dată, la 21 iunie 1763, tot pe platoul de la Mocirla.

Din cauza răzvrătirii regimentului de grăniceri, a fost trimisă de la Sibiu la Năsăud o comisie militară austriacă, pentru a face o anchetă.

După şase luni de anchetă, comisia a identificat 19 grăniceri care s-ar fi făcut vinovaţi de nesupunere în timpul revoltei din 10 mai 1763. Dintre aceştia, cel mai vinovat a fost considerat Tănase Todoran, condamnat de comisie la moarte prin tragerea pe roată. Alţi trei grăniceri au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare. Ceilalţi 15 grăniceri au fost şi ei condamnaţi la moarte, pedeapsa fiind comutată ulterior în bătaie cu vergi, în urma căreia unii au murit. Decizia comisiei a fost comunicată la data de 12 noiembrie 1763.

Sentinţa comisiei militare austriece a fost următoarea:

„ 1. Todoran a lui Dănilă din Bichigiu de 120 ani să fie frânt cu roata de sus în jos, iar capul lui să fie legat de o roată, pentru că a reţinut pe oameni de la unire şi de la înrolarea în statul militar grăniceresc, precum şi că la cererea străruitoare a fiului său muribund, n-a lăsat să-i ofere acestuia sfânta cuminecătură.”
({{{2}}})
„2. Vasile Dumitru a Popii, alias Vârtoc din Mocod, să fie trecut de la viaţă la moarte prin ştreang pentru rebeliune.”
({{{2}}})
„3. Manu Gheorghe din Zagra să fie spânzurat tot pentru aceeaşi crimă.”
({{{2}}})
„4. Vasile Oichi de la Telciu să fie pedepsit la fel. Trupurile acestor criminali să fie lăsate neîngropate pe locul de pierzare, ca pildă de groază pentru alţii.”
({{{2}}})
„5. Ion Scuturici, 6. Dumitru Scuturici, 7. Miron Natul, 8. Dumitru Homei din Telciu, 9. Apostol Moldovean, 10. Petru Bârzo din Rodna, 11. Dâmbul Alexa, 12. Ioan a Popii Petre din Zagra, 13. Petre a Popii Nicolae din Bichigiu, 14. Zinvel Vasile din Poieni, 15. Iuon Anghelini din Runc, 16. Ieremie Bucşa din Mocod, 17. Finigar Samuilă din Găureni, 18. Ioan Hanţ din Năsăud, 19. Andrei Nicolae din Sângeorz. Acestor 15 criminali încă li se citeşte sentinţa să fie spânzuraţi, dar după publicare să treacă de 10 ori în sus şi de 10 ori în jos printre loviturile de vergi a 300 de soldaţi.”
({{{2}}})

Urmările revoltei

Sentinţele comisiei militare au fost executate pe platoul de la Mocirla, locul unde avusese loc revolta grănicerilor.

Moştenirea

Tănase Todoran a fost sanctificat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2008, pentru credinţa manifestată şi rezistenţa opusă faţă de catolicizarea impusă de autorităţile austriece. A fost sanctificat cu numele de Sfântul Atanasie Todoran, având praznicul la 12 noiembrie, în fiecare an.

Împreună cu Tănase Todoran au fost sanctificaţi şi ceilalţi trei grăniceri executaţi de austrieci: Vasile Dumitru, Gheorghe Manu şi Vasile Oichi, toţi patru primind numele de Sfinţii Martiri Năsăudeni. Gheorghe Manu a fost sanctificat sub numele de Sfântul Grigore Manu. Toţi au ziua de pomenire 12 noiembrie.

În curtea bisericii din satul Bichigiu s-a ridicat o cruce-monument pe care sunt înscrise numele celor patru grăniceri executaţi de austrieci.

O melodie populară, intitulată "Moş Tănase Todoran", i-a fost dedicată.

Bibliografie

  • Şotropa, Virgil - Regimentul grăniceresc năsăudean, Revista Arhiva Someşană, nr. 2, Năsăud, 1925
  • Tutula, Vasile - Tănase Todoran - eroul şi martirul de la Salva (10 mai 1763 - 12 noiembrie 1763), Revista Cetatea Bihariei, nr. 2/2006, Oradea
  • Onofreiu, Adrian; Bolovan, Ioan - Contribuţii documentare privind istoria regimentului grăniceresc năsăudean, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006 ISBN: (10) 973-43-0536-X

Legături externe