Revoluţia din Decembrie 1989 în Timişoara

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Revoluţia din Decembrie 1989 a izbucnit în Timişoara în ziua de 16 decembrie, extinzându-se în restul ţării după 21 decembrie. Un mic grup de enoriaşi ai pastorului László Tőkés a încercat să împiedice evacuarea sa din biserica reformată. În mod spontan, populaţia oraşului s-a solidarizat cu pastorul. Manifestaţia de protest s-a radicalizat, iar revendicările au devenit anticomuniste. S-a strigat pentru prima dată „Jos comunismul!”.

În 17 decembrie s-a tras în plin în populaţia aflată în stradă, numai în această zi fiind înregistraţi 66 de morţi şi 196 de răniţi, practic jumătate din totalul victimelor de la Timişoara. În noaptea de 18 decembrie, Securitatea a intrat în morga de la Spitalul Judeţean de unde a furat 42 de cadavre ale revoluţionarilor, pe care le-a transportat în secret la crematoriul de la Bucureşti. Acolo au fost arse, iar cenuşa a fost aruncată într-un canal.

La începutul mişcărilor a ieşit în stradă populaţia şi studenţii, apoi s-au alăturat muncitorii. În 20 decembrie a avut loc o manifestaţie de amploare care a obligat autorităţile să ţină seama de amploarea revendicărilor. Primul-ministru a fost practic obligat să trateze cu demonstranţii, fără a ajunge la un rezultat. Timişorenii cereau demisia lui Nicolae Ceauşescu şi a guvernului, alegeri libere etc. Astfel, la 20 decembrie, Timişoara aflată sub stăpânirea maselor de demonstranţi a fost proclamată primul oraş românesc liber de comunism. A urmat un nou val de represiune, de această dată coordonat de aşa-zişii „terorişti”, care au vizat populaţia şi armata deopotrivă. Pe 21 decembrie au venit la Timişoara trenuri cu muncitori din fabricile Olteniei, înarmaţi cu bâte. După data de 22 decembrie violenţele au fost produse doar de „terorişti”.

În decembrie 1989 la Timişoara au fost omorâţi 139 de oameni, dintre care 131 identificaţi şi 8 neidentificaţi. 16 persoane au fost declarate dispărute. 281 de oameni au fost răniţi şi mutilaţi. Peste 800 de oameni au fost arestaţi abuziv şi o mare parte din ei au fost maltrataţi la Inspectoratul judeţean de Miliţie şi la penitenciarul de pe strada Popa Şapcă. Au mai fost arestaţi şi 140 de minori.

Bibliografie

  • Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 1997 ISBN 973-569-180-9