România
de la Enciclopedia României
<metadesc>România este o ţară situată în regiunea Europei Central-orientale. Cu o suprafaţă de 238,391 km² ocupă locul 82 între ţările lumii şi este cea mai mare ţară din jumătatea estică a peninsulei balcanice. Din data de 29 martie 2004 România este membru NATO şi din 1 ianuarie 2007 al Uniunii Europene</metadesc> <metakeywords>România, Romania, enciclopedie, bibliografie, articol, istorie, cultura, economie, demografie, armata, geografie, literatura, politica, educaţie, sanatate, transporturi </metakeywords>
 |
România Capitală: Bucureşti — Imn: Deşteaptă-te, române! — Limbă: română — Ziua naţională: 1 decembrie Independenţa: 10 mai 1877 — Constituţie: 8 decembrie 1991 Suprafaţă: 238.391 km² — Ape: 3% — Populaţie: 21.680.974 (2002) — Densitate: 91 loc./km² Sistem politic: Republică semi-prezidenţială — Preşedinte: Klaus Iohannis — Prim-ministru: Victor Ponta Monedă: Leu — PIB: 157,6 mld $ — PIB/capita: 7.311 Fus orar: UTC+2/+3 — Domeniu internet: .ro — Prefix telefonic: +40 |
 |
România este o ţară situată în regiunea Europei Central-orientale. Cu o suprafaţă de 238,391 km2 ocupă locul 82 între ţările lumii şi este cea mai mare ţară din jumătatea estică a peninsulei balcanice. România dispune de 448 km de frontieră cu Ungaria la vest, 244 km de litoral la Marea Neagră, 1330 km de frontieră cu Ucraina şi Moldova la nord şi est şi 1170 km de frontieră cu Bulgaria şi Serbia la sud. Capitala este Bucureşti, cel mai mare oraş din România.
După 1989 întreaga Europă a fost afectată de un proces de recompunere prin întoarcerea spre vest, România fiind recunoscută în 1999 drept candidată la Uniunea Europeană şi la NATO. Din data de 29 martie 2004 România este membru NATO şi din 1 ianuarie 2007 al Uniunii Europene. România este membră a Organizaţiei Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN) şi a Acordului de Liber Schimb Central-European (CEFTA) şi participă la Iniţiativa Central Europeană (ICE) şi Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI).
România este înconjurată de ţări vorbitoare de limbi slave şi de limba maghiară, cu excepţia Republicii Moldova, ţară romanofonă care nu mai este parte a României din anul 1944. Din punct de vedere demografic, România ocupă locul 7 în Uniunea Europeană şi locul 51 în lume, cu o populaţie la data de 1 iulie 2007 de 21.584.365 locuitori[1].
Istorie
| Harţi istorice România
 |
|---|
      |
Cele mai vechi urme de cultură materială, descoperite în diverse situri arheologice de pe cuprinsul României, atestă faptul că spaţiul intra- şi extra-carpatic a fost locuit de-a lungul ultimelor patru milenii. Date concrete arheologice, precum şi o multitudine de izvoare istorice atestă ca strămoşii populaţiei României au fost o ramură a poporului trac, geto-dacii. Astfel, între secolele I î.Hr. şi II d.Hr., în spaţiul delimitat de Dunăre, Marea Neagră şi Munţii Carpaţi a existat statul dac. După cucerirea unei părţi din acest stat de către Imperiul Roman, statul dac devine provincie romană. Istoricii au convenit că acesta este momentul în care începe să se cristalizeze un nou popor, poporul român, rezultatul contopirii dintre băştinaşii daci şi populaţia romană, precum şi să apară limba vorbită de acest nou popor, limba română.
În primul mileniu, după părăsirea de către romani a spaţiului vechii Dacii, teritoriul carpato-dunărean a fost traversat de mai multe popoare migratoare, venite din Asia şi estul Europei. Aceste treceri ale populaţiilor migratoare şi efectele cultural-sociale asupra populaţiei băştinaşe sunt atestate de o multitudine de descoperiri arheologice, precum şi de menţiuni istoriografice ale vremii. La finalul mileniului populaţia autohtonă se organizează în voievodate, acestea fiind considerate primele forme statele româneşti.
Începutul celui de-al doilea mileniu este marcat în special de colonizarea unor spaţii din voievodatele existente cu populaţii europene, în special în zona Transilvaniei, aici stabilizându-se şi formând noi aşezări alături de vechea populaţie: secui, unguri şi germani.
Începând cu secolul XIV se poate vorbi de existenţa a trei mari principate româneşti Ţara Românească, Moldova, Transilvania. Cele trei provincii între ele au avut strânse legături economice, culturale, sociale şi politice — acest aspect fiind un aspect hotărâtor în asigurarea unităţii de limbă şi neam —, totodată fiind în diverse tipuri de dependenţe, pentru perioade mai lungi sau mai scurte, faţă de imperiile învecinate (otoman, habsburgic, ţarist).
Secolul al XIX-lea, mai exact anul 1859, marchează începutul formării României, mai întâi prin unirea principatului Moldovei cu Ţara Românească, apoi, în 1878, prin alipirea Dobrogei, iar în final, în anul 1918, desăvârşirea României Mari prin Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat şi Părţile Ungureşti.
Ca urmare a celui de-Al Doilea Război Mondial, părţi din România anului 1918 sunt anexate abuziv unor state vecine României.
Din punct de vedere al sistemului politic, din anul 1881 până în 1947, România a fost monarhie. Începând cu 1947, din punct de vedere al statalităţii, România devine republică. În prezent statul român este o republică semi-prezidenţială, cu un Parlament bicameral (Senat şi Camera Deputaţilor), iar ca şef al statului cetăţenii aleg în mod direct un preşedinte.
Geografie
Ca poziţionare geografică, România este o ţară central europeană, carpatică (2/3 din suprafaţa Carpaţilor se află pe teritoriul ţării), pontică (ţărmul Mării Negre are o lungime de 244 km), dunăreană (2/5 din lungime totală a Dunării). România se află în zona de tranziţie dintre Europa Centrală, Europa de Sud și Europa de Est. Graniţele au o lungime de 3150 km, dintre care 1817 km sunt pe apă: pe Dunăre la sud înspre Bulgaria şi la sud-vest înspre Serbia, pe râul Prut înspre Republica Moldova. Graniţa dintre România şi Ucraina la nord şi est este întreruptă de granița cu Republica Moldova, iar la vest se află granița cu Ungaria.
Relieful este variat şi relativ proporţionat pe întreg cuprinsul teritoriului - 28% munţi, 42% dealuri, 30% câmpii, dispus în trepte concentrice: Dealurile Transilvaniei în centru, Carpaţii dispuşi în jurul acestor dealuri, aceştia la rândul lor sunt înconjuraţi de dealuri, podişuri şi câmpii. Carpaţii Orientali se întind din nordul României până în Valea Prahovei, Carpaţii Meridionali, denumiţi și Alpii Transilvaniei, sunt situaţi în în zona centrală a României, între Valea Prahovei și Dunăre, iar Carpaţii Occidentali sunt situaţi în zona vestică a României, între Dunăre la sud, Barcău şi Someş la nord.
Literatură
Începuturile literaturii române sunt în strânsă legătură cu însăşi formarea poporului şi a limbii române. Ca urmare a procesului formării limbii române, prin contopirea fondului lingvistic dacic în limba latină, care s-a întins pe mai multe secole, literatura în primele secole în spaţiul României a avut un caracter exclusiv oral. Obiceiurile şi tradiţiile locuitorilor din spaţiul vechii Dacii au format folclorul şi spiritualitatea poporului român, izvor pentru primele creaţii literare. Cu un specific de literatură populară, literatura de început a fost exprimată printr-o serie de genuri şi specii literare precum: basm, povestire, legendă, baladă, cântec haiducesc, poezie de dragoste, cântec de leagăn. Cele mai reprezentative creaţii pentru literatura populară incipientă sunt Mioriţa şi Meşterul Manole.
Note
- ↑ Institutul Naţional de Statistică, Populaţia la 1 iulie 2007 pe localităţi
Vezi şi
Bibliografie
- Atlasul României, Bucureşti, Editura RAO, 2002, ISBN 193-8175-34-8