Roviniţa Mică
de la Enciclopedia României
| Satul Roviniţa Mică |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1895 |
| Populaţie | 9 locuitori |
| Cod poştal | 307148 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Roviniţa Mică (în limba germană: Kleinomor, maghiară: Kisomor) este un sat în judeţul Timiş, comuna Denta. A fost înfiinţat în 1895. Numele său original a fost Omoru Mic, însă a fost schimbat pe cale administrativă, deoarece a fost considerat inestetic. Este aproape complet depopulat. La ultimul recensământ mai ave doar 9 locuitori.
Localizare
Roviniţa Mică este un mic sat de câmpie în sudul judeţului Timiş, în apropiere de graniţa dintre România şi Serbia, la circa 53 km sud de municipiul Timişoara şi circa 10 km sud-est de oraşul timişean Deta. Se învecinează la nord cu Roviniţa Mare, la vest cu Breştea şi la sud-est cu Percosova. Localitatea este străbătută de un drum comunal care o leagă de principala arteră de comunicaţii din zonă care este drumul DN59 Timişoara - Stamora Moraviţa.
Istorie
Satul este unul dintre cele mai recente sate bănăţene, înfiinţat în anul 1895 de către colonişti germani. În acea perioadă, marile valuri de colonizări cu germani erau deja terminate. Spre deosebire de alte sate colonizate cu germani, la Roviniţa Mică s-au aşezat germani de a doua generaţie, proveniţi din zona Becicherecu Mare. Au fost în total 80 de familii. Terenul le-a fost pus la dispoziţie de către erariu (fisc), care deţinea aici o moşie. Pentru că administraţia Banatului era atunci maghiară, numele ales a fost tot unul maghiar: Kis Omor - acesta a fost primul nume al satului. Germanii l-au numit Kleinomor. Numele îşi trage originea de la satul vecin Omor, mult mai vechi, situat puţin mai la nord. După unirea Banatului cu România, numele a fost românizat şi schimbat în Omorul Mic. Acest nume a fost purtat până în 1964. Autorităţile comuniste au argumentat că numele satelor Omoru şi Omoru Mic ar fi avut o semnificaţie ciudată în limba română şi ca atare le-au redenumit. Prin decretul 799/1964 numele localităţii a fost schimbat în Roviniţa Mică.
Evoluţia populaţiei
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=500 colors=003153,F5B800,99BADD xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români, germani
1920,465,-,454 1930,417,-,408 1941,399,2,382 1966,207,19,179 1977,154,34,14 1992,14,4,- 2002,9,3,- </lines>
În cei peste 100 de ani de la înfiinţare, Roviniţa Mică a fost locuită în continuu de către germani. Primul recensământ la care a fost înregistrat oficial satul a fost cel din 1920.[1] Atunci populaţia atingea 465 de locuitori, dintre care 454 germani. În timpul şi după cel de-al doilea război mondial, numărul germanilor a început să scadă vertiginos. Spre deosebire de alte sate din Banat, această scădere a fost generalizată, în sensul că nu a fost însoţită de o creştere a altor grupuri etnice, în special a românilor, aşa cum s-a întâmplat în alte părţi. Până la sfârşitul anilor 70, numărul germanilor s-a redus drastic, la numai 14 persoane. Tot în anii 70 s-a înregistrat un episod interesant, de creştere bruscă a populaţiei de ucraineni, a unui grup de 92 persoane. Însă la scurt timp, ucraineni au plecat. Sfârşitul perioadei comuniste a văzut plecarea ultimilor locuitori. La recensământul din 1992, în Roviniţa Mică mai trăiau 14 locuitori, dintre care 8 ucraineni, 4 români şi 2 unguri, dar niciun german.
La recensământul din 2002, populaţia înregistrată a fost de numai 9 persoane: 4 ucraineni, 3 români şi 2 maghiari.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935