Sânmartinu Sârbesc

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Sânmartinu Sârbesc

Comuna Peciu Nou
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Sanmartinu Sarbesc.JPG
Atestare 1333
Populaţie 887 locuitori
Cod poştal 307312

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Sânmartinu Sârbesc (în limba sârbă: Srpski Semarton) este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Peciu Nou şi are o populaţie de 887 locuitori (2002).

Localizare

Sânmartinul Sârbesc se situează în sud-vestul judeţului Timiş, la circa 28 km sud vest de municipiul Timişoara. Este traversat de pârâul Bega Mică. Se învecinează la est cu Peciu Nou, la sud-sud-est cu Giulvăz, la sud-sud-vest cu Ivanda, la nord-vest cu Sânmartinu Maghiar iar la nord-est cu Diniaş.

Istorie

Prima menţionare documentară a satului datează din 1333, atunci când este amintit ca sacerdos de Sancto Martinoşi având preoţi valahi. [1] Localitatea a devenit sârbească un secol mai târziu. După ce turcii au pustiit localitatea, aici s-au aşezat sârbi. Sârbi bosniaci s-au stabilit aici începând cu 1415-1416, astfel că, spre sfârşitul secolului XV, localitatea devenise majoritar sârbească. La conscripţia din 1717 apare cu numele de St. Martin, avea 26 de case[2] şi aparţinea districtului Ciacova. Pe harta contelui Mercy apare în cadrul districtului Becicherecului. În 1779 se alipeşte de judeţul Torontal. Biserica a fost construită în 1830.

Demografie

Din punctul de vedere al populaţiei, localitatea şi-a pierdut caracterul majoritar sârbeasc. Cu toate acestea comunitatea sârbească continuă să fie definitorie. Ea se află însă într-un proces de îmbătrânire.

Evoluţia populaţiei

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2000 colors=003153,F5B800,DE3163 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români, sârbi

1880,1547,24,1370 1900,1870,2,1796 1910,1755,3,1666 1930,1639,8,1601 1941,1652,33,1594 1966,1354,275,1042 1977,1127,123,958 1992,968,342,605 2002,997,481,457 </lines>

După cum o spune şi numele satului, Sânmartinu Sârbesc a fost şi este un sat locuit de sârbi. Evoluţia generală a populaţiei de-a lungul perioadei moderne nu a alterat caracterul majoritar sârbesc, însă l-a anticipat. Dacă în 1880, sârbii reprezentau aproape 89% din total, comunitatea sârbească a devenit chiar mai puternică în prima jumătate a secolului XX, pe fondul plecării micilor comunităţi de germani şi maghiari care se instalaseră aici. În tot acest timp, prezenţa românilor a fost nesemnificativă. Abia după cel de-al doilea război mondial, numărul românilor începe să capete consistenţă, pe fondul plecării sârbilor din localitate. Per total, populaţia totală a scăzut continuu, însă procentul românilor a crescut. La recensământul din 1992, sârbii erau consemnaţi majoritari, cu 605 locuitori faţă de 342 români. În anii 90 are loc o schimbare semnificativă în peisajul populaţiei. Recensământul din 2002 consemnează două fenomene majore. Primul este că, pentru prima dată după aproape 100 de ani de scădere continuă, are loc o inversiune de trend, populaţia satului crescând cu 3% faţă de 1992. Al doilea este schimbarea balanţei etnice în favoarea românilor. Astfel, în 2002, românii au constituit 48,2% din total în timp ce sârbii au scăzut la 45,8%.[3]

Personalităţi locale

Bibliografie

  • Ioan Lotreanu, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Remus Creţan, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

Note

  1. Creţan, p.118
  2. Lotreanu, p.364
  3. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002

Legături externe