Saşi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Saşii sunt o populaţie de origine germană, colonizată de către regii unguri în Transilvania. Se crede că locul de origine al saşilor ar fi fost Flandra sau un ţinut din apropierea Mării Nordului, în timp ce alţii au venit din regiunea Rinului de mijloc sau din Luxemburg.

Colonizarea saşilor

Nu se ştie data exactă la care au fost colonizaţi în Ardeal pentru că actele lor cele mai vechi s-au pierdut în timpul marii invazii tătare din anul 1241. Se ştie sigur că au început să vină în părţile noastre în vremea regelui ungur Geza al II-lea (1141-1162), care le-a acordat privilegii. Primele grupuri proveneau din teritoriile germane de la vestul Rinului, de pe Mosela. Erau flamanzi, valoni sau franconi. Documentele vorbesc despre flandrenses, teutonici, saxoni, dar ultima dintre denumiri s-a generalizat asupra întregii populaţii germanice. Alţi saşi au continuat să vină în timpul domniei regilor unguri Bela al III-lea şi Andrei al II-lea.

Saşii au primit de la început privilegii semnificative, având astfel asigurate posibilităţile unei vieţi economice înfloritoare încă de la începutul colonizării lor în Ardeal. Unii dintre ei s-au aşezat în regiunea Sighişoara-Mediaş, alţii în zona Sibiu, unii în Ţara Bârsei, în timp ce alţii s-au aşezat în zona minieră a Rodnei şi a Bistriţei.

Privilegiile saşilor

Pentru a fi stimulaţi să rămână pe loc şi să dezvolte economic sudul Transilvaniei, saşii au primit privilegul de a stăpâni fundus regius (pământul regal), întărit prin „bula de aur a saşilor” din 1224. În baza acestor privilegii, coloniştii saşi puteau folosi pământul fără restricţii, fiind vorba atât de bogăţiile solului cât şi ale subsolului. De asemenea, erau scutiţi de taxe vamale pe întreg teritoriul regatului, puteau ţine târguri fără să plătească vamă, aveau acces la exploatările de sare. Mai târziu, vor beneficia şi de dreptul de bate monedă proprie, drept de depozit pentru comerţul cu Ţara Românească, iar de la 1376 au primit dreptul de a organiza meşteşugurile în bresle. Comunităţile săseşti beneficiau şi de privilegii administrative, judecătoreşti şi religioase, în schimbul obligaţiilor militare şi fiscale faţă de coroana maghiară.

Scaunele săseşti

După ce s-au aşezat şi s-au stabilit în Transilvania, treptat, au început să se constituie scaunele săseşti, un tip de organisme administrativ-teritoriale cu drept de judecată. Iniţial au existat 7 scaune ale provinciei Sibiu: Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu şi Rupea. Lor li s-au adăugat ulterior cele Două Scaune Mediaş şi Şeica şi Sighişoara. Cele 10 scaune din sudul Transilvaniei, împreună cu districtele Braşov şi Bistriţa, au format în secolul XV Universitatea Săsească (în latină Universitas Saxorum), adică o unitate administrativă cu putere asupra tuturor comunităţilor săseşti din fundus regius, începând din 1486 - 1487.

Bibliografie

  • Avram, Alexandru; Crişan, Vasile, Sibiu. Ghid cultural-turistic, Editura FF Press, Bucureşti 1998
  • Giurescu, Constantin C., Istoria românilor, vol. I, ediţia a V-a, editura BIC ALL.

Bibliografie recomandată

  • Wagner, Ernst, Istoria saşilor ardeleni, Editura Meronia, Bucureşti 2000 ISBN 973-99451-7-2