Samuel Brukenthal

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Samuel Brukenthal
Naţionalitate sas
Născut 26 iulie 1721, Nocrich, judeţul Sibiu
Decedat 9 aprilie 1803, Sibiu, judeţul Sibiu
Mormânt la biserica luterană din Sibiu
Ocupaţie guvernator al Transilvaniei
Religie luterană
Căsătorit cu Sofia Klockner
Părinţi Mihai Brukenthal
Susana Conrad de Heydendorf
Copii o fiică

Samuel Brukenthal, baron (n. 26 iulie 1721, Nocrich, judeţul Sibiu - d. 9 aprilie 1803, Sibiu, judeţul Sibiu) a fost guvernator al Transilvaniei între anii 1774-1787, pe vremea când această provincie se găsea sub stăpânirea austriecilor.

Originea şi familia

Se trăgea dintr-o familie de ţărani saşi din Nocrich, judeţul Sibiu. Numele familiei fusese iniţial Breckner. Bunicul şi tatăl lui Samuel au fost juzi regeşti.

Pentru credinţa arătată faţă de împărat în timpul răscoalei lui Rákoczi, tatăl lui Samuel a fost nobilitat în anul 1724, primind atributul nobiliar "de Brukenthal".

Samuel a fost cel mai mic dintre copiii familiei lui Mihai Brukenthal şi a celei de-a doua soţii a lui, Susana Conrad de Heydendorf.

S-a căsătorit cu Sofia Klockner, fiica primarului Sibiului. A avut cu ea un singur copil, decedat la o vârstă fragedă.

Studiile

A făcut gimnaziul la Sibiu, apoi a fost trimis la Târgu Mureş, pentru a învăţa limba maghiară.

În 1743 s-a înscris la Drept la Universitatea din Halle, apoi s-a mutat la Viena.

Activitatea

În 1741 a început stagiul la guvern, în chestiuni administrative.

În timpul studiilor universitare a intrat într-o lojă masonică, ceea ce i-a deschis accesul la personalităţi importante ale timpului.

A refuzat o propunere de a intra în serviciul Prusiei în anul 1745 şi s-a întors în Transilvania.

A primit un posturi neînsemnate în primăria Sibiului, unde primar era socrul său.

În 1753 a plecat la Viena cu o delegaţie a saşilor. Aici a fost primit pentru prima oară în audienţă de împărăteasa Maria Tereza, care l-a remarcat imediat pentru calităţile sale deosebite şi care ulterior l-a ajutat foarte mult în cariera lui. Din ordinul împărătesei a fost numit în 1754 secretar al guvernului, fiind primit sas luteran care a primit acest post, rezervat doar pentru catolici până atunci. În 1759 a fost acceptat de Maria Tereza delegat plenipotenţiar al saşilor, obţinând pentru aceştia rezultate favorabile. În 1760 a fost numit consilier al guvernului Transilvaniei.

În 1761 a fost numit comite al saşilor. Pentru a nu fi pierdut astfel de către administraţia austriacă, i s-a anulat numirea de comite, dar a primit în schimb funcţia de cancelar provincial, cu misiunea de a-l ajuta pe generalul Buccow să realizeze reforma fiscală. Pentru a nu fi inferior magnaţilor maghiari, împărăteasa Maria Tereza i-a acordat titlul de baron. În această perioadă şi-a desfăşurat activitatea atât în Transilvania, cât şi la Viena.

În 1765 a fost numit consilier aulic la Viena, apoi a ajuns consilier intim al împărătesei. În 1769 împărăteasa i-a aprobat un proiect de reformă fiscală, iar pentru aplicarea acestei reforme a fost trimis în Transilvania cu funcţia de comisar plenipotenţiar. În curs de un an a reuşit să introducă noul sistem fiscal.

A intrat în conflict cu preşedintele guvernului Transilvaniei, Maria Iosif Auersperg. În urma acestor certuri, care au durat foarte multă vreme, Auersperg a fost destituit în anul 1774, în locul său fiind numit la 6 iulie acelaşi an Samuel Brukenthal, acordându-i-se şi crucea de comandor al Ordinului Sfântul Ştefan.

A primit de la împărăteasă dreptul de a-i trimite oricând scrisori particulare, fără ca acestea să treacă prin diversele oficii.

Din pricina multelor defăimări care i s-au adus a trebuit să plece la Viena în 1776 pentru a se dezvinovăţi, ceea ce a reuşit. A stat la Viena un an cu această ocazie.

La 16 iulie 1777 a fost numit prin decret guvernator al Transilvaniei. La 3 octombrie a sosit la Sibiu, iar la 14 noiembrie a fost instalat în funcţie de generalul Preiss. Pe perioada absenţei sale de un an fusese înlocuit de Nicolae Bethlen.

Ca guvernator a primit de la împărăteasa Maria Tereza următoarele sarcini: să nu împiedice dezvoltarea catolicismului, deşi el era luteran; reforma legilor; tratarea bună a iobagilor; promovarea "normativului urbarial"; efectuarea conscripţiei militare; înaintarea regulată a raportelor guvernului. La conscripţia militară s-a renunţat temporar în urma obiecţiilor lui Brukenthal. Cât a trăit împărăteasa, influenţa lui Brukenthal în afacerile provinciei a fost nelimitată.

După moartea împărătesei Maria Tereza şi urcarea pe tronul Imperiului austriac a fiului ei, împăratul Iosif al II-lea, pentru Brukenthal a urmat o perioadă mai puţin plăcută. Încă din timpul vieţii împărătesei Brukethal avusese câteva conflicte cu Iosif al II-lea, pe care Maria Tereza le tranşa în favoarea lui Brukenthal. Diferenţa între ideile împăratului şi ale lui Brukenthal au făcut din ultimul un executant al ordinelor imperiale, deşi nu îi conveneau. Brukenthal nu a fost de acord cu serie de reforme pe care Iosif al II-lea vroia să le introducă în Transilvania, criticându-le în mod repetat.

La 9 ianuarie 1787 Brukenthal a fost destituit de împărat, care i-a acordat marea cruce a Ordinului Sfântul Ştefan şi o pensie de 4.000 florini anual, foarte puţin faţă de ceea ce primiseră guvernatorii de până atunci.

Cel mai important moment din timpul guvernării lui Samuel Brukenthal a fost răscoala lui Horea, Cloşca şi Crişan.

Una dintre cele mai mari realizări ale lui S. Brukenthal este impunătorul palat pe care l-a construit în centrul oraşului Sibiu, astăzi transformat în muzeu. Palatul a fost un important centru al înaltei societăţi sibieni a vremii. A colecţionat cu pasiune cărţi, formându-şi o mare bibliotecă, precum şi tablouri, stampe, monede şi antichităţi.

A construit un castel la moşia sa din Avrig. A avut ca feude fiscale comune din districtul Făgăraşului, unde a introdus metode moderne de creştere a vitelor şi în agricultură.

Moartea

A murit la 9 aprilie 1803 la Sibiu şi a fost înmormântat în biserica luterană din oraş.

Bibliografie

  • Anuarul Institutului de Istorie Naţională Cluj, nr. IX, Tipografia "Cartea Românească din Cluj", Sibiu, 1944