Samuil Vulcan

Samuil Vulcan
Naţionalitate		român
Născut		31 august 1758, Blaj, judeţul Alba
Decedat		25 decembrie 1839, Oradea, judeţul Bihor
Ocupaţie		preot greco-catolic, episcop, consilier imperial

Samuil Vulcan (n. 31 august 1758, Blaj, judeţul Alba - d. 25 decembrie 1839, Oradea, judeţul Bihor) a fost preot greco-catolic, episcop, consilier imperial.

Studiile

A făcut studiile primare şi gimnaziale la Blaj, judeţul Alba. În continuare a studiat timp de un an la Academia din Oradea, apoi la Seminarul "Sfânta Barbara" din Viena.

Activitatea

Întors de la Viena în Transilvania în anul 1784, a petrecut un an ca şi diacon al catedralei din Oradea, fiind în acelaşi timp şi prefect de studii la seminar. În anul 1785 a plecat la Agria tot ca şi prefect de studii. De la Agria a mers la Lemberg, fiind numit vicerector al seminarului de acolo.

La vârsta de 30 ani a fost numit canonic la Oradea, până în anul 1806 ajungând la rangul de canonic lector. La 25 octombrie 1806 a fost numit episcop diecezan. A fost hirotonit la 7 iunie 1807 şi instalat în funcţia de episcop de Oradea la 11 iunie 1807.

Samuil Vulcan a terminat construcţia catedralei greco-catolice din Oradea, începută de episcopul Ignatie Darabant. Tot el a înfiinţat gimnaziul greco-catolic din Beiuş. Acesta a devenit în anul 1826 gimnaziu inferior, iar în anul 1836 gimnaziu superior. Prin acest aşezământ, Beiuşul a devenit a doua localitate din Transilvania, după Blaj, care avea o şcoală medie românească. Liceul, devenit acum Colegiu Naţional, există şi în zilele noastre, purtând numele de "Samuil Vulcan".

În anul 1823, pe vremea când Samuil Vulcan era episcop, Papa Pius al VII-lea a luat 72 parohii româneşti de sub jurisdicţia episcopiei greco-catolice rutene de la Muncaci şi le-a trecut în subordinea eparhiei de Oradea.

A susţinut financiar şi moral tipărirea Lexiconului românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, apărut la Buda în anul 1825.

A fost numit consilier intim al împăratului Austriei.

Pe lângă eforturile pe care le-a depus pentru ridicarea culturală a românilor transilvăneni, episcopul Samuil Vulcan s-a străduit foarte mult să lupte cu mortalitatea foarte ridicată din rândul populaţiei, precum şi cu nenumăratele boli infecto-contagioase care bântuiau zona, în epocă.

În prima fază, s-a străduit să combată variola, pledând în mai multe rânduri (în anii 1814, 1815 şi 1816) pentru introducerea vaccinului antivariolic descoperit de medicul englez Eduard Jenner în anul 1795. Pentru a eficientiza şi mai mult lupta împotriva variolei, a scris şi a tipărit la Oradea o broşură intitulată Despre vărsatul de vacă.

O altă boală împotriva căreia a luptat a fost ciuma. A încercat, prin intermediul preoţilor, să facă cunoscut populaţiei o serie de măsuri pe care trebuia să le ia în caz de apariţie a bolii.

Cea mai importantă lucrare a episcopului, dedicată luptei împotriva bolilor care bântuiau la acea vreme, este volumul, cu peste 500 pagini, intitulat Tratat despre vindecarea morburilor poporului de la ţară, scris chiar de către el.

Moştenirea

Prin înfiinţarea liceului de la Beiuş, a contribuit esenţial la ridicarea culturală a românilor transilvăneni.

A susţinut ieşirea românilor greco-catolici de sub jurisdicţia unor episcopii de neam străin, de care aparţinuseră până atunci.

• O stradă in Beiuş, judeţul Bihor, se numeşte Samuil Vulcan.
• O stradă din Bucureşti se numeşte Samuil Vulcan.
• Un colegiu naţional din Beiuş, judeţul Bihor, se numeşte Samuil Vulcan.

Bibliografie

• Prunduş, Silvestru Augustin; Plaianu, Clemente - Catolicism şi ortodoxie românească. Scurt istoric al Bisericii Române Unite, Casa de editură "Viaţa creştină", Cluj-Napoca, 1994 ISBN 973-96224-2-9
• Ciorba, Ioan - "Pericluri şi primejdii de rele": contribuţii ale episcopului greco-catolic Samuil Vulcan la combaterea epidemiei de holeră din Transilvania în vara anului 1831, articol, revista "Crisia", Oradea, 2006.