Secu (Caraş-Severin)
de la Enciclopedia României
Satul Secu |
|
Amplasarea localităţii în judeţul Caraş-Severin | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1795 |
Populaţie | 485 locuitori |
Cod poştal | 320005 |
Index sate în judeţul Caraş-Severin |
---|
Index sate în România |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Secu (alternativ Secul) este un sat în judeţul Caraş-Severin, aparţinător de municipiul Reşiţa. Aşezat la cca. 7 km de Reşiţa, în vecinătatea satului Cuptoarea formând cu acesta comuna Cuptoare-Secul, mai bine de 100 de ani. Denumirea oficială a fost „Secul” de la infinţare până în anii 1960, când autorităţile vremii i-au schimbat denumirea în „Secu”. Are o populaţie de 485 de locuitori (2002).
Istorie
Atestarea o putem socoti din anul 1795, când reşiţeanul Georg Herglotz, deschide în Secul galeriile de mina: Jan Nepomuk (dupa Sf. Jan Nepomuk din Slovacia) şi Sf.Gheorghe (după numele său) în Valea Râului Alb. El este de drept întemeietorul satului Secul, cu minieri aduşi din Austria, din provincia Steiermark, dar şi din Cehia (regiunea Zips), Slovacia, Ungaria sau Italia, drept pentru care i s-a păstrat şi numele dealului cu mina numit până astăzi “dealul Herglotz”.
În anul 1862, colonia Secul a fost adăugată satului Cuptoarea devenind o unitate administrativă nouă: Cuptoarea-Secul (Kuptore-Szekul în maghiară). Ulterior, populaţia din Cuptoare-Secul a crescut mult. Astfel de la 492 locuitori cât avea Cuptoarea în 1839, ajunge împreună cu Secul la 1.591 locuitori în anul 1890, din care: 572 romani, 696 germani, 85 unguri, 21 slovaci, şi 171 ceho-moravi şi italieni acesta fiind şi vârful creşterii numărului de locuitori, după care a urmat o perioadă de descreştere progresivă.
Şcoala din Secul a fost înfinţata în 1898 şi, până în 1918, aici se învaţa în limba maghiară. Biserica din Secul s-a construit între 1865-1868, de către Societatea St.E.G.(Societatea Austro-Ungara a căilor ferate de stat) în cinstea Sf. Varvara, patroana minerilor. Din consiliul bisericesc între 1935-1945, au făcut parte: Patocska, Hudak, Kolman, Bubanschy, Bucko, Metzner Patzofschy, Hirsh, Grando,s.a;
În 1948 autorităţile vremii trec la naţionalizare şi desfinţeaza micile dughene din Secul: Hirsh, Kindl, măcelaria Pokorny, birturile: Csistyan, Manescu, Kindl, Khis. În 1963 se închide şi mina Secul. Atunci mai erau în Cuptoare-Secul 1.539 locuitori. În anul 1968, autorităţile vremii, desfinţeaza comuna Cuptoare-Secul şi trimit cele doua sate în administrarea primăriei din Reşiţa. La ultimul recensământ din anul 2002, se mai înregistrează în Secul 485 locuitori.
Bibliografie
- Meda, Simion, Monografia comunei Cuptoarea-Secul, manuscris existent la parohia ortodoxă din Cuptoare-Reşiţa.