Slatina (Olt)

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Municipiul
Slatina

Judeţul Olt (OT)

Stema judetului Olt.png
Localităţi componente
Cireaşov
Atestare 1368
Populaţie 77335 locuitori (2010)
Altitudine medie 135 metri n. m.
Primar Darius Bogdan Vâlcov (PDL)
Pagină web Site oficial al primăriei municipiului

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Slatina este un municipiu din judeţul Olt, situat în partea de sud a României, pe terasele înalte de pe stânga râului Olt, pe pârâul Șopot, în zona de contact dintre prelungirile Piemontului Cotmeana cu Câmpia Boian.

Istoric

În perimetrul actual al oraşului au fost descoperite urme de locuire ce datează din Neolitic, aparţinând culturilor Sălcuţa şi Vădastra din mileniile 4-3 î. Hr. În cartierul Crişan II au fost descoperite vestigii din Epocile bronzului şi fierului ce datează din perioada daco-romană şi din timpul migraţiei popoarelor.

Localitatea a fost menţionată documentar pentru prima dată în 20 ianuarie 1368 într-un act emis de Vladislav I (Vlaicu), în care a fost consemnată ca punct vamal de legătură între Sibiu şi Piteşti. A fost reşedinţă domnească în timpul domniei lui Vlad Vintilă (1532-1535). A decăzut în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, rămânând pentru mult timp un târg agricol modest. S-a dezvoltat cu precădere în a doua jumătate a secolului XX.

Slatina a fost declarat municipiu la 27 iulie 1979, având în subordine administrativă localitatea Cireaşov.

Obiective turistice

  • Muzeul judeţean fondat în 1956, cu secţii de istorie, arheologie, paleontologie şi etnografie
  • Biblioteca judeţeană „Ion Minulescu” fondată în 1950
  • Mănăstirea de maici Clocociov ce datează de la începutul secolului al XVI-lea
  • Schitul Strehareţ cu Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria episcopului Serafim al Râmnicului
  • Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului (1734-1736)
  • Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” ce datează de la începutul secolului al XVIII-lea, refăcută în 1793
  • Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (1760, reparată în 1892)
  • Biserica cu hramul ”Sfântul Ioan Botezătorul” (1796)
  • Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” – Obrocari (1820)
  • Biserica „Ionaşcu”, iniţial cu hramul „Sfântul Nicolae”
  • Clădirile fostei prefecturi (1886)
  • Tribunalul judeţean (1890)
  • Liceul „Radu Greceanu” (1891)
  • Biserica cu hramul „Sfinţii Voevozi” (1802-1806, pictată în 1831) din satul Cireaşov

Bibliografie

  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000

Note