Stan Vidrighin

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Stan Vidrighin
Stan Vidrighin.jpg
Stan Vidrighin
Naţionalitate român
Născut 1876, Răşinari, judeţul Sibiu
Decedat 1956, Timişoara
Ocupaţie inginer, politician

Stan Vidrighin (n. 1876, Răşinari - d. 1956, Bucureşti), inginer, primar al Timişoarei între 1 septembrie 1919 - 30 aprilie 1921 şi 3 ianuarie 1922 - 31 august 1922. A mai fost şi senator de Timiş-Torontal, director general la Poşta Română, CFR şi la fabrica de vagoane "Astra".

Biografie

După absolvirea liceului la Sibiu, Vidrighin a urmat Facultatea Politehnică din Budapesta, pe care a terminat-o în 1900. După un scurt stagiu de doi ani în administraţia oraşului Sopron, a câştigat un concurs pentru proiectul de canalizare al oraşului Timişoara, fiind numit inginer la serviciul tehnic al primăriei. Doi ani mai târziu a fost promovat inginer-şef al aceluiaşi serviciu, unde, după ce a verificat ofertele anterioare, a demarat pregătirea proiectului general de canalizare a apelor uzate şi meteorice, precum şi cel de alimentare cu apă al oraşului. Pentru realizarea acestor două mari proiecte, a fost trimis de primărie la Dresda, Berlin, Hamburg, Köln, Strasbourg, Karlsruhe şi Londra. După întoarcerea în ţară, a întocmit proiectele de alimentare cu apă şi canalizare ale Timişoarei, implicându-se apoi direct în realizarea lor.

Vidrighin a fost un important militant pentru unirea Transilvaniei şi Banatului cu România, fiind ales deputat pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. A fost ales primar al Timişoarei la 1 septembrie 1919, la scurt timp după instalarea administraţiei româneşti în oraş. A deţinut această funcţie până în 30 aprilie 1921, când a trebuit să renunţe la funcţie din cauza unui proces, care s-a dovedit nefondat. Un an mai târziu a redevenit primar, între 3 ianuarie 1922 şi 31 august 1922. Sub administraţia sa oraşul a reorganizat sistemul de apă, canalizare, gaz electricitate şi transport în comun, pe modelul regiilor autonome deţinute de primărie.

Împreună cu profesorul Traian Lalescu a fost membru fondator al Şcolii Politehnice din Timişoara. A fost ales, în anul 1921, rector al Politehncii.

În septembrie 1923, pleacă la Bucureşti, la chemarea administraţiei capitale, pentru a ajuta la dezvoltarea sistemului de apă şi canalizare, pe care le-a şi administrat. Mai târziu este numit director geenral la Poşta şi Telecomunicaţiile Române, apoi director al CFR. Se stinge din viaţă în 1956, la vârsta de 80 de ani.

Bibliografie

  • Predescu, Lucian, Enciclopedia României Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti 1999