Statul geto-dac în timpul lui Decebal
de la Enciclopedia României
Statul geto-dac în timpul lui Decebal
Decebal desăvârşeşte unificarea întregului areal geto-dac, proces iniţiat ca urmare a politicii ofensive duse de romani, el stăpânind Transilvania până la Tisa Superioară, Banatul, Oltenia, Muntenia, sudul şi vestul Moldovei. În timpul domniei sale, statul atinge un înalt nivel de dezvoltare şi devine o forţă militară în zonă. Mult mai puţin întins, acesta este mai bine organizat, Dio Cassius aminteşte pe Vezina, mâna dreaptă a regelui (probabil mare preot şi vice-rege), şi Diegis, trimis să încheie tratativele de pace cu împăratul roman Domiţian. Criton vorbeşte despre o nouă instituţie, cea a prefecţilor, pe care Decebal îi numeşte în fruntea cetăţilor şi ca supraveghetori ai domeniului agricol. La nivel central, regele se putea baza pe un consiliu, constituit din membrii familie regale (cazul lui Diegis, fratele lui Decebal) şi nobilime, precum şi pe o cancelarie care emitea documente şi trimitea solii. Pe plan militar, este dezvoltată armata, înzestrată cu maşini de război, cele mai multe primite de la romani, pe baza tratatului de pace încheiat în anul 89, şi fortifică, cu ajutorul unor meşteri romani, cetăţile Daciei. Statul a fost desfiinţat de romani care l-au transformat în provincie a Imperiului[1].
Cuprins
- 1 Decebal ocupă tronul în urma abdicării lui Duras
- 2 Calităţile de bun conducător şi comandant militar ale lui Decebal
- 3 Atestarea lui Vezina ca „vice-rege”
- 4 Trimiterea unei solii conduse de Diegis, fratele regelui Decebal, la împăratul roman Domiţian
- 5 Existenţa prefecţilor în fruntea aparatului administrativ al ţării
- 6 Decebal primeşte subsidii de la Imperiul Roman
- 7 Sfârşitul lui Decebal şi al Daciei
- 8 Note
Decebal ocupă tronul în urma abdicării lui Duras
Calităţile de bun conducător şi comandant militar ale lui Decebal
Atestarea lui Vezina ca „vice-rege”
Trimiterea unei solii conduse de Diegis, fratele regelui Decebal, la împăratul roman Domiţian
Existenţa prefecţilor în fruntea aparatului administrativ al ţării
Decebal primeşte subsidii de la Imperiul Roman
Sfârşitul lui Decebal şi al Daciei
Note
- ↑ Hadrian Daicoviciu, Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Cluj, 1972;
Idem, Portrete dacice: Dromichaites, Burebista, Deceneu, Decebal, Bucureşti, 1984;
Hadrian Daicoviciu, Jan Trynkowski, Les rois daces de Burébista a Décébale, în , „Dacia – Revue d'archéologie et d'histoire ancienne”, NS, 14, 1970, p. 159 – 166;
M. Petrescu-Dâmboviţa (coord.), Istoria României de la începuturi până în secolul al VIII-lea, Bucureşti, 1995, p. 174 – 180;
Constantin C. Petolescu, Decebal regele dacilor, Bucureşti, 1991 - ↑ Dio Cassius, Istoria romană, LXVII, 6, 1, în FHDR, I, p. 683
- ↑ Ibidem, în Ibidem, p. 683
- ↑ Ibidem, LXVII, 10, 2, în Ibidem, p. 686
- ↑ Marţial, Epigrame, V, 3, 1 – 6, în Ibidem, p. 435
- ↑ Dio Cassius, op. cit., LXVII, 7, 2 – 3, în Ibidem, p. 685
- ↑ Criton, Geticele, 5 (2), în Ibidem, p. 507
- ↑ Dio Cassius, op. cit., LXVII, 7, 4, în Ibidem, p. 685
- ↑ Ibidem, LXVIII, 14, 3, în Ibidem, p. 695