Theodor Rosetti

Theodor Rosetti
Născut		5 mai 1837, Iaşi sau Soleşti
Decedat		17 iulie 1923, Bucureşti
Ocupaţie		om politic, jurist, publicist, diplomat
Membru de onoare al Academiei Române
Ales		26 martie 1891
Preşedintele Senatului României
Mandat 27 martie 1913 - 3 iulie 1913
Guvernator al Băncii Naţionale a României
Mandat 19 noiembrie 1890 - 21 noiembrie 1895
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 23 martie 1888 - 26 martie 1889
Partide		Partidul Constituţional (1891 - 1907) Partidul Conservator (1880 - 1891 • 1907 - 1916)
Părinţi		Gheorghe Rosetti Caterina Sturdza

Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837, Iaşi sau Soleşti - d. 17 iulie 1923, Bucureşti), om politic român, publicist, jurist, diplomat, fondator al Societăţii Junimea, membru de onoare al Academiei Române. Theodor Rosetti a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici ai veacului al XIX-lea. A ocupat funcţii importante în stat, printre care prim-ministru al Guvernului României, preşedinte al Senatului şi guvernator al Băncii Naţionale. S-a numărat printre fondatorii Societăţii literare Junimea, contribuind la dezvoltarea spiritului critic în literatura românească. Magistrat de elită, Rosetti a fost membru al Curţii Permanente de Arbitraj Internaţional de la Haga.

Originea. Studiile

Theodor Rosetti era descendentul unei vechi familii boiereşti. Părinţii săi erau postelnicul Gheorghe Rosetti şi Caterina Sturdza. Sora sa mai mare, Elena Rosetti, va fi viitoarea soţie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Tânărul Rosetti începe liceul la Lemberg, dar îl termină la Viena în anul 1855. Studiile universitare le urmează la Facultatea de Drept din Viena (1855 - 1859), iar licenţa în ştiinţe juridice o obţine la Paris.

Cariera juridică şi diplomatică

Deşi era cumnatul domnitorului, Theodor Rosetti nu se implică în viaţa politică, preferând să ocupe diferite funcţii în magistratură, administraţie şi practicând avocatura. Este numit judecător la Tribunalul Iaşi (19 ianuarie 1861), la Curtea de Apel Iaşi (6 august 1862 - 17 ianuarie 1864) şi prefect al judeţului Vaslui (26 noiembrie 1864 - 11 februarie 1866). În paralel, începând cu 11 mai 1864, Rosetti predă economie politică şi finanţe la Facultatea de Drept a Universităţii din Iaşi. Totodată, Theodor Rosetti se numără printre fondatorii Societăţii literare Junimea în 1863, participând şi la întocmirea principalelor linii de direcţie pentru „Convorbiri literare” şi „Timpul”.

Magistrat de elită, Rosetti este ales deputat de Dorohoi în Adunarea Constituantă din 1866, iar pe 4 februarie 1869 reintră în magistratură ca preşedinte al Tribunalului Vaslui. Treptat, Rosetti devine unul dintre sfetnicii lui Carol I, iar domnitorul îi încredinţează misiunea de comisar al guvernului, apoi de agent diplomatic la Berlin (20 ianuarie 1871 - 26 noiembrie 1873), acreditat în acelaşi timp şi pe lângă Curtea Imperială din Petersburg (până la 24 martie 1874). Începând cu 26 noiembrie 1873, ocupă în mai multe rânduri poziţia de consilier la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ascensiunea politică. Prim-ministru

Odată cu implicarea Junimii pe plan politic (1871), Theodor Rosetti este ales deputat de Vaslui în 1875 pe listele conservatorilor. Odată cu formarea Partidului Conservator din 3 februarie 1880, este ales vicepreşedinte al acestei formaţiuni politice. În mod surprinzător, regele Carol I îi aduce pe junimişti la guvernare, după demisia cabinetului Ion C. Brătianu. Pe 23 martie 1888, Theodor Rosetti este desemnat să formeze un guvern de coaliţie cu Partidul Liberal Conservator, în fruntea căruia rezistă un an de zile. Această manevră politică surprinzătoare a suveranului, de a-i chema la putere pe junimişti, i-a determinat pe contemporani să considere guvernul ca fiind „înfeudat regelui” şi format din „curtezani”.

Una din primele misiuni ale guvernului său a fost reprimarea răscoalei ţărăneşti izbucnită în acel an. Ca ministru al Justiţiei, a introdus principiul inamovibilităţii în magistratură. Theodor Rosetti s-a numărat printre oamenii iluştri care au contribuit la dezvoltarea culturii române, astfel că Academia Română îl alege printre membrii săi de onoare pe 26 martie 1891.

Guvernator al BNR. Magistrat la Curtea de la Haga

Disensiunile cu Partidul Conservator îi determină pe junimişti să îşi formeze propria formaţiune politică pe 1 mai 1891, pe care o vor denumi Partidul Constituţional. În paralel cu activitatea politică, Rosetti îşi continuă cariera diplomatică şi cea administrativă. Se remarcă în funcţia de guvernator al Băncii Naţionale în perioada 19 noiembrie 1890 - 21 noiembrie 1895. De activitatea sa în această funcţie se leagă desfăşurarea şi finalizarea negocierilor dintre BNR şi statul român cu privire la schimbarea sistemului monetar şi introducerea monometalismului aur, întocmirea regulamentului Casei de Pensiuni şi Ajutoare a funcţionarilor Băncii Naţionale. După încheierea mandatului, Rosetti este numit director al Băncii Agricole, apoi al Consiliului Superior al Agriculturii (1907), post din care a demisionat, nefiind de acord cu legile agrare adoptate de guvernul liberal după marea răscoală ţărănească.

Încununarea activităţii sale ca magistrat se produce pe 16 noiembrie 1906, când este ales membru în Curtea Permanentă de Arbitraj Internaţional de la Haga. După fuziunea Partidului Constituţional cu Partidul Conservator din 3 aprilie 1907, Rosetti nu se mai situează în prim planul scenei politice. Notabile mai sunt activităţile sale ca ministru al Finanţelor în guvernul Titu Maiorescu, şi mandatul de preşedinte al Senatului din perioada 27 martie 1913 - 3 iulie 1913.

Ultimii ani din viaţă

A participat la şedinţele Consiliului de Coroană din 3 august 1914, unde a susţinut neutralitatea României în conflagraţia europeană şi la cel din 14 august 1916, în care s-a pronunţat pentru intrarea României în război de partea Antantei. Ajuns la bătrâneţe, Rosetti se retrage din viaţa politică, dar se va număra printre puţinii români care au trăit cele două Uniri, pe cea din 1859, respectiv pe cea din 1918. Theodor Rosetti se stinge din viaţă pe 17 iulie 1923, la vârsta de 85 de ani.

Marele istoric Nicoale Iorga a apreciat activitatea politică a lui Theodor Rosetti, afirmând despre acesta că era „un exemplar de cea mai mare demnitate personală, unită cu cea mai desăvârşită simplicitate”.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
deputat	1866
senator	1879
Preşedintele Senatului	27 martie 1913 - 3 iulie 1913
Guvernator al Băncii Naţionale	19 noiembrie 1890 - 21 noiembrie 1895
Ministrul Lucrărilor Publice	7 ianuarie 1875 - 31 martie 1876
Preşedintele Consiliului de Miniştri	23 martie 1888 - 26 martie 1889
Ministru de Interne	23 martie 1888 - 12 noiembrie 1888
Ministrul Justiţiei	5 noiembrie 1889 - 16 noiembrie 1889
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice	5 noiembrie 1889 - 16 noiembrie 1889 (ad-interim)
Ministrul Finanţelor	28 martie 1912 - 14 octombrie 1912

Opere selective

• Despre direcţiunea progresului nostru, 1874
• Mişcarea socială la noi. 1895
• Scepticismul la noi, 1892

Bibliografie

• Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 617-620 ISBN 973-99321-7-7
• Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 193-195 ISBN 973-8200-49-0