Vasile Macariu Moldovan
de la Enciclopedia României
| Vasile Macariu Moldovan | ||
 | ||
| Născut | 24 iunie 1824, Sânpaul | |
| Decedat | 1 ianuarie 1895 | |
| Mormânt la | Târnăveni, judeţul Mureş | |
| Ocupaţie | preot, revoluţionar | |
Vasile Macariu Moldovan (n. 24 iunie 1824 – d. 1 ianuarie 1895, Târnăveni, judeţul Mureş) a fost preot, revoluţionar paşoptist, prefect al Legiunii III de Câmpie.
Biografie
S-a născut în satul Sânpaul (pe atunci în comitatul Cetăţii de Baltă), dintr-o familie de boieri moldoveni emigraţi în Ardeal în secolul al XVIII-lea. A avut doi fraţi mai mari, Ioan (preot, ucis de insurgenţii maghiari în timpul revoluţiei paşoptiste din Transilvania) şi Isaia.
A urmat cursurile şcolii franciscane din Târgu Mureş între anii 1831-1836, iar între 1836-1841 a urmat cursurile gimnaziului inferior, patronat tot de franciscani. A absolvit gimnaziul inferior cu calificative foarte bune, apoi s-a înscris în clasele superioare ale gimnaziului românesc din Blaj. Din anul 1845 Vasile Moldovan a urmat cursurile Seminarului teologic dn Blaj.
În anul 1846 l-a cunoscut la Târgu Mureş prin intermediul fratelui său Isaia, pe viitorul prefect al Legiunii Auraria Gemina, Avram Iancu. Revoluţia de la 1848 l-a surprins pe Vasile Moldovan în anul al III-lea de studii teologice.
Odată izbucnită revoluţia, el a participat la alegerea Comitetului Naţiunii Române, alcătuit din Simion Bărnuţiu, August Treboniu Laurian, Nicolae Bălăşescu, Timotei Cipariu, Florian Micaş şi Ioan Bran.
Vasile Moldovan a fost însărcinat cu recrutarea, organizarea şi instruirea Legiunii III de Câmpie. Baza de recrutare a acestei legiuni era prevăzută a fi valea Târnavelor şi a Mureşului. Ca toate celelalte legiuni româneşti, şi legiunea lui Moldovan trebuia să fie alcătuită din 10.000 luptători, dar nu s-au putut recruta decât maxim 5.000 oameni, al căror număr a scăzut ulterior la 3.000, neridicându-se apoi peste acestă ultimă cifră. Înzestrarea legiunii sale era precară, luptătorii erau îmbrăcaţi în propriile lor haine, iar armamentul de foc era foarte puţin şi de atât de multe tipuri încât era foarte dificilă aprovizionarea cu muniţia potrivită pentru toate modelele de arme deţinute. Majoritatea oamenilor erau înarmaţi cu lănci sau cu alt armament alb.
În vederea confruntării cu armata revoluţionară maghiară, legiunea condusă de Vasile Moldovan s-a deplasat în apropierea oraşului Blaj pentru a face joncţiunea cu trupele conduse de Axente Sever. Legiunea a luptat la Petrifalău, Mânărade şi Cenade, apoi a luptat alături de Regimentul II românesc de graniţă de la Năsăud pentru apărarea zonei Bistriţa. În urma înfrângerii trupelor imperiale, legiunea sa s-a dispersat, iar Vasile Moldovan s-a refugiat în Munţii Apuseni, în tabăra lui Avram Iancu, de unde a continuat lupta până la sfârşitul revoluţiei, în anul 1849. Detaşat la Legiunea Zarandului, condusă de prefectul Ioan Buteanu, a participat alături de rămăşiţele Legiunii III de Câmpie la atacul asupra oraşului Brad pe data de 9 aprilie 1849.
Mai târziu a participat la atacurile împotriva Corpului de asediu maghiar ce împresura cetatea Alba Iulia şi la atacul asupra trupelor baronului Kemeny din luna iunie 1849, cu scopul de a elibera oraşul Abrud, ocupat de acestea.
După terminarea revoluţiei în anul 1849, Vasile Moldovan s-a stabilit în localitatea Boziaş (azi inclusă în oraşul Târnăveni), unde a trăit alături de soţie şi de cei patru copiii ai săi. A fost adjunct al Comisariatului din Târnăveni, vicenotar, vicecomite şi preşedinte al "Scaunului orfanal" până în anul 1892, când s-a pensionat.
A continuat să fie activ din punct de vedere politic, cu scop naţional, subscriind la Pronunciamentul de la Blaj, iar în timpul războiului de independenţă al României din anul 1877, Vasile Moldovan, împreună cu familia sa, a sprijinit efortul românesc de război prin donaţii şi ajutoare trimise ostaşilor de pe front.
A scris un volum intitulat "Memorii din 1848-49", a cărui apariţie nu a mai trăit însă să o vadă, acesta fiind publicat la câteva luni de la moartea sa.
Vasile Moldovan a murit la 1 ianuarie 1895, la vârsta de 71 ani.
Bibliografie
- Valentin Borda, Viorica Dutcă, Traian Rus - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1
- Moldovan, Vasile - "Memorii din 1848-49", Editura Tipomur, 1995, ISBN 973-9168-45-0