Vizejdia
de la Enciclopedia României
| Satul Vizejdia |
 |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1424 |
| Populaţie | 343 locuitori |
| Cod poştal | 307252 |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Vizejdia este un sat în judeţul Timiş. Aparţine de comuna Gottlob şi are o populaţie de 343 locuitori (2002).
Cuprins
Localizare
Se situează în vestul judeţului Timiş, în plină câmpie, la circa 53 km vest-nord-vest de municipiul Timişoara. Cele mai apropiate oraşe sunt Sânnicolau Mare la nord-vest şi Jimbolia la sud, ambele la circa 20 km distanţă. Satul este relativ izolat, el nefiind traversat de nicio arteră principală de comunicaţie. Cu toate acestea, poate fi accesat pe drumul naţional DN6 până la Lovrin, după care pe drumul judeţean 594 până la Gottlob şi apoi pe drumul comunal care leagă Gottlobul de Vizejdia. Este străbătut de pârâul Galaţca.
Vecini
Se învecinează cu Tomnatic la nord, Lovrin la nord-est, Gottlob la est, Comloşu Mare la sud, Teremia Mare şi Nerău la vest.
Istorie
Istoria satului începe din Evul Mediu. Despre Vizejdia medievală se ştie în primul rând că a fost proprietate a nobililor maghiari din familia Vizesgyani, de la care îşi trage şi numele. Mai exact, anul primei atestări documentare este 1424 şi este vorba despre o diplomă nobiliară. În timpul ocupaţiei otomane, satul a decăzut, însă a continuat să fie menţionat de documentele turceşti cu nume precum Wyses sau Vizesgian (1647). Conform „Dicţionarului toponimic şi geografico-istoric al judeţului Timiş” de Remus Creţan, în timpul turcilor este relatat ca "localitate de cumani şi iobagi români". Mai târziu, se regăseşte locuită de sârbi, care cu timpul dispar, fiind înlocuiţi de unguri, germani, bulgari şi alţi sârbi. Băştinaşi au rămas românii. Faptul că ei locuiau de mai demult aici se putea vedea şi după locul pe care îl ocupau, ei fiind locuitorii caselor din centrul vechi al satului, de la strada principală şi uliţele centrale, în timp ce celelalte naţionalităţi locuiau de jur împrejur.[1]
La 1786 Vizejdia era donată grofului Nicolae Markovits. Dintre naţionalităţile care lucrau în robotă pe moşia sa, numai germanii au mai rămas, ceilalţi fiind nevoiţi să se mute în alte părţi, deoarece administraţia imperială făcea presiuni pentru catolicizarea satului. Bulgarii au luat calea centrelor bulgăreşti mai puternice (Dudeştii Vechi şi Vinga), în timp ce românii s-au răspândit în satele româneşti din fostul comitat Torontal. Vizejdia a devenit un sat aproape în întregime şvăbesc. În limba germană s-a numit Wiseschdia. Majoritatea germanilor erau veniţi din Renania. Ungurii din Vizejdia au sosit în marea lor parte la începutul secolului XIX. După unirea Banatului cu România, satul a primit numele de Vizeşdia. Temporar s-a numit şi Gălăţeni.
Demografie
Evoluţia populaţiei
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1000 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români,germani, maghiari
1880,909,102,755,52 1890,879,100,767,9 1910,893,109,567,162 1930,649,35,603,10 1941,633,32,577,21 1966,506,53,439,11 1977,422,64,335,9 1992,302,209,53,19 2002,343,293,13,12 </lines>
În ultimele secole, Vizejdia a fost dominată de prezenţa germanilor, numiţi şi şvabi. Când s-au efectuat primele recensăminte moderne, populaţia dominantă era cea germană, iar românii erau mult mai puţini decât aceştia. Astfel, în 1880, Vizejdia avea 909 locuitori, dintre care 755 germani, 102 români şi 52 maghiari.[2] De atunci, populaţia a scăzut constant, astfel că în prezent ea nu mai reprezintă decât circa o treime din cât a reprezentat acum mai bine de un secol. În special, a doua jumătate a secolului XX a reprezentat o fază de declin net a populaţiei. Germanii au plecat cu timpul, din diverse motive politico-economice. La începutul anilor 80, ei încă mai erau majoritari, iar românii erau în continuare puţini la număr. După revoluţia din 1989, ultimii germani au plecat, locul lor fiind luat treptat de către români. Abia la recensământul din 2002 s-a înregistrat o creştere a numărului de locuitori: de la 302 în 1992 la 343 în 2002. Creşterea este datorată mai ales creşterii numărului de români, în timp ce germani au mai rămas doar 13.
Note
- ↑ Creţan, p.93
- ↑ Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 1992
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Moeller, Karl von, Wie die schwaebischen Gemeinden entstanden sind, (Cum s-au înfiinţat comunele şvăbeşti) 1923, Timişoara