Yvonne Blondel

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Yvonne Blondel
Replace this image female.png
Născută 1884
Decedată 1971, Bucureşti
Ocupaţie aviatoare, filantroapă

Yvonne Blondel (n. 1884 - d. 1971, Bucureşti) a fost sanitar voluntar pe lângă armata română în timpul Primului Război Mondial, aviatoare, filantroapă.

Originile şi familia

De origine franceză, a fost fiica ambasadorului Franţei în România, Camille Blondel (1854-1935), considerat artizanul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei, şi al Jeannei.

În anul 1907 s-a mutat în România împreună cu familia, când tatăl său a fost numit ambasador al Franţei la Bucureşti.

În anul 1909 s-a căsătorit cu Ion Cămărăşescu, licenţiat în Drept la Paris, care va ajunge prefect al departamentului Silistra din Cadrilater, deputat şi ministru de Interior. A divorţat de acesta, iar în anul 1922 s-a recăsătorit cu Jean Postelnicu, ofiţer român. Din această căsătorie va rezulta un fiu, Vlad.

Activitatea

Printre alte activităţi ale Yvonnei s-au remarcat două dintre ele, mai puţin obişnuite pentru o femeie care a trăit la începutul secolului al XX-lea: a fost membră a Clubului Automobilistic Român şi a doborât la 10 septembrie 1910 recordul mondial de distanţă parcursă în zbor de o femeie, care la acea vreme era deţinut o franţuzoaică şi era de 30 kilometri. Yvonne a parcurs la altitudinea de 600 metri distanţa Ploieşti-Chitila, care e de cca 50 kilometri, pilot fiind Michel Paul Molla.

La intrarea României în Primului Război Mondial, în august 1916, Yvonne se afla la Silistra, unde primul ei soţ era prefect. S-a oferit voluntar pentru a fi sanitar în serviciile sanitare civile de pe lângă armata română. A organizat pe propria cheltuială un spital cu 30 paturi la Silistra, care a primit soldaţii români răniţi în bătălia de la Turtucaia. După înfrângerea armatei române în Cadrilater, de către armatele turco-bulgaro-germane, Yvonne s-a refugiat la Brăila, iar mai apoi la Iaşi, după pierderea Brăilei în mâinile inamicului. Oriunde s-a aflat în retragerea armatei române, ea şi-a instalat spitalul de campanie, având grijă de soldaţii români răniţi sau bolnavi.

Pentru modul în care a îngrijit şi soldaţii ruşi răniţi, nu numai pe cei români, a fost decorată cu Ordinul rusesc "Crucea Sfântul Gheorghe", în anul 1916.

După terminarea Primului Război Mondial, Yvonne, împreună cu părinţii, s-au întors în Franţa. Aici ea a activat ca membră Crucii Roşii Franceze. S-a ocupat, pe lângă funcţia sa de delegat la Inspecţia Generală a posturilor de ajutor, de îngrijirea mormintelor soldaţilor români morţi în Franţa şi de repatrierea soldaţilor români care se întorceau din prizonierat.

În anul 1922 s-a întors în România împreună cu al doilea soţ, Jean Postelnicu. Acesta primise cinci hectare de teren în ţară, pentru meritele sale din timpul Primului Război Mondial.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste instalate la putere în România l-au arestat pe Jean Postelnicu. Eliberat din închisorile comuniste, i s-a fixat domiciliu forţat. Yvonne a cumpărat o casă lângă Bucureşti, unde familia s-a stabilit.

Yvonne a murit la vârsta de 87 ani, la Bucureşti, în anul 1971.

Bibliografie

  • Blondel, Yvonne - Jurnal de război 1916-1917. Frontul de sud al României, Institutul Cultural Român, 2005 ISBN 973-577-477-X