Zaharia Munteanu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Zaharia Munteanu
Replace this image male.png
Născut 20 decembrie 1881, Merghindeal, judeţul Sibiu
Decedat 10 februarie 1972, Alba Iulia, judeţul Alba
Ocupaţie avocat, politcian

Zaharia Munteanu (n. 20 decembrie 1881, Merghindeal, judeţul Sibiu - 10 februarie 1972, Alba Iulia, judeţul Alba) a fost avocat, politician, publicist.

Originea şi familia

S-a născut într-o familie de plugari din satul Merghindeal, judeţul Sibiu, în anul 1881. În jurul anul 1910 s-a căsătorit cu Elena Patiţia, fiica avocatului şi memorandistului Rubin Patiţia. Nu a avut urmaşi.

Studiile

Şcoala primară a făcut-o în satul natal. Liceul l-a absolvit la Sibiu. A absolvit Dreptul la Cluj, devenind avocat. A obţinut şi titlul de doctor în ştiinţe juridice.

Activitatea

După absolvirea Dreptului, s-a stabilit la Alba Iulia, unde a desfăşurat activitate ca şi jurist. Aici a intrat în contact cu elita intelectuală românească a oraşului şi s-a implicat în viaţa politică românească a urbei.

În anul 1915, în timpul Primului Război Mondial, împreună cu mai mulţi români din Alba Iulia, este arestat de autorităţile austro-ungare sub acuzaţia de spionaj militar în favoarea României. Între documentele acuzaţilor s-au găsit în timpul cercetărilor schiţe, desene şi informaţii despre instalaţiile militare defensive austro-ungare din anumite părţi ale Transilvaniei. Era evident că furnizate armatei române, aceste date ar fi facilitat înfrângerea armatei cezaro-crăieşti în caz de conflict cu România, care în anul 1915 era încă neutră.

Din lotul acuzaţilor, nouă au fost condamnaţi la moarte prin spânzurătoare, pentru acuzaţia de trădare. Printre condamnaţii la pedeapsa capitală se număra şi Zaharia Munteanu. Iuliu Maniu a intervenit pe lângă împăratul Austro-Ungariei, prin intermediul deputatului bucovinean Ioan Isopescu-Grecul şi a capelanului personal al împăratului, pentru comutarea pedepsei capitale a lui Z. Munteanu, ceea ce s-a şi întâmplat.

În timpul cât a fost deţinut de autorităţile imperiale, din cauza condiţiile grele de detenţie, Z. Munteanu a suferit definitiv o pierdere aproape completă a auzului. A fost eliberat din închisoare numai după prăbuşirea Imperiului Austro-Ungar, în luna octombrie 1918.

La 4 noiembrie 1918 Zaharia Munteanu a fost ales membru în Consiliul Naţional Român local din Alba Iulia. După data de 16 noiembrie 1918 i s-a încredinţat misiunea de a redacta ziarul Alba Iulia, necesar pentru pregătirea Marii Uniri. El a editat şi redactat ziarul sprijinit de o seamă de cărturari români din Transilvania. Ziarul a fost tipărit la Alba Iulia în tipografia lui Francisc Schaser. Primul număr al publicaţiei a fost tipărit în noaptea de 30 noiembrie 1918 şi a apărut a doua zi, la 1 decembrie 1918.

Ziarul Alba Iulia a continuat să apară până în anul 1945 când şi-a întrerupt apariţia din cauza instalării la putere, în România, a elementelor comuniste.

Din 1919 ziarul a fost "organ al comitetului judeţean Alba al Partidului Naţional Român", iar din 1926 al organizaţiei judeţene Alba a Partidului Naţional Ţărănesc.

După instaurarea regimului comunist în România la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Zaharia Munteanu nu a avut de suferit, cu toată activitatea politică întreprinsă până atunci.

Moartea

A decedat în anul 1972, la vârsta de 91 ani. Este înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia, alături de soţia sa şi de alţi membri ai familiei Patiţia.

Bibliografie

  • Josan, Nicolae - Memorandistul moţ Rubin Patiţia (1841-1918), Editura ALTIP, Alba Iulia, 2002, ISBN 973-8141-51-6