Zoe Golescu

Zoe Golescu
Născută		30 decembrie 1792, Craiova, judeţul Dolj
Decedată		1879, Bucureşti
Ocupaţie		revoluţionar
Căsătorită cu		Dinicu Golescu
Părinţi		Alexandru Farfara şi Dumitrana Pârşcoveanu
Copii		Ştefan, Nicolae, Radu, Alexandru, Ana

Zoe Golescu (n. 30 decembrie 1792, Craiova – d. 1879, Bucureşti). Militant pentru cauza revoluţionară.

Biografie

A fost fiica lui Alexandru Farfara şi a Dumitranei Pârşcoveanu. Educaţia pe care a primit-o i-a permis să exceleze în redactarea de texte în limba franceză sau în traduceri din limba greacă veche. În anul 1805 s-a căsătorit cu Dinicu Golescu. Cuplul a avut patru fii, Ştefan, Nicolae, Radu, Alexandru şi o fiică, Ana. După căsătorie, a fost o apropiată a saloanelor bucureştene, pe această filieră parvenindu-i scrieri de factură revoluţionară publicate în Occident. Mutaţiile survenite în viaţa politică şi socială a spaţiului românesc în 1848 o determină pe Zoe Golescu să-şi probeze vederile liberale şi modernizatoare, aceasta susţinându-şi fiii în afirmarea idealurilor revoluţionare. După înfrângerea focarului din Ţara Românească, revoluţionarii au fost obligaţi la exil, astfel că doi dintre ei au ajuns la Semlin, iar ceilalţi au fost internaţi la Brussa. Scrisorile trimise acestora, redactate în limba franceză, dovedesc, pe lângă realul talent epistolar, şi cunoştinţe temeinice de istorie sau educaţie civică.

Zoe Golescu însăşi a cunoscut vitregia exilului, întâi la Sibiu, apoi în Imperiul Otoman, unde a încercat să înduplece autorităţile otomane să-i elibereze fiii. La finele anului 1849 se va întoarce la Bucureşti cu încuviinţarea lui Omer Paşa. Profund dezamăgită de absenţa unui conflict ruso-turc, sperând astfel în intervenţionismul Marilor Puteri şi în sensibilizarea opiniei publice internaţionale faţă de cauza Principatelor, Zoe Golescu a fost obligată de reprezentantul Rusiei să plece din capitală şi să rămână la moşia de la Goleşti. Aici s-a preocupat de cultivarea ideilor despre modernizare şi înnoire, folosindu-se mai ales de redeschiderea „şcolii slobode obşteşti”, ctitorie a socrului său, banul Radu Golescu. Zoe Golescu a luptat pentru emanciparea socială şi intelectuală a populaţiei româneşti, indiferentă la preţul pe care l-a plătit pentru aceasta.

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009