Al doilea logofăt

Al doilea logofăt a fost în Evul Mediu o dregătorie în Moldova şi Ţara Românească, fiind cel care îl înlocuia pe marele logofăt în diferite ocazii.

În Moldova, al doilea logofăt era trimis de către marele logofăt să statornicească hotarele ogoarelor şi ale moşiilor. La începutul secolului al XVII-lea această funcţie ocupa locul al unsprezecelea între boierii de starea întâia, imediat după funcţia de armaş.

În Ţara Românească, în secolul al XVII-lea, înainta domnului spre semnare şi pecetluire actele şi scrisorile, citea cele de trebuinţă în sfatul domnesc şi introducea la domn pe egumenii mănăstirilor, având în grija sa pe toţi călugării din ţară. La începutul secolului al XIX-lea se mai numea şi întâiul logofăt de taină. Avea rolul de a citi în divan hârtiile împricinaţilor şi rapoartele tribunalelor din ţară şi redacta întăririle domneşti după hotărârile domnului.

Bibliografie

• Magazin Istoric - anul V, nr. 5 (50), mai 1971