Alexandrina Cantacuzino

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Alexandrina Cantacuzino
Replace this image female.png
Naţionalitate român
Născută 20 septembrie 1876, comuna Ciocăneşti, jud. Ilfov
Decedată 1944, Bucureşti
Ocupaţie feministă


Alexandrina Cantacuzino (n. 20 septembrie 1876, comuna Ciocăneşti, jud. Ilfov – d. septembrie 1944, Bucureşti). Feministă.

Biografie

A fost fiica lui Theodor Pallady, ofiţer de carieră şi a Alexandrinei. Potrivit rigorilor timpului, a beneficiat în copilărie de atenţia guvernantelor, pentru ca ulterior să fie trimisă să-şi desăvârşească studiile în Franţa. În 1899 s-a căsătorit cu politicianul conservator Grigore Cantacuzino. Alexandrina Cantacuzino a făcut parte din diverse asociaţii ale vremii, ce militau pentru îmbunătăţirea situaţiei femeii românce. Astfel, în 1910 a subscris iniţiativei unui grup de militante pentru drepturile femeii şi a fondat şi condus Societatea Ortodoxă Naţională a Femeilor (1918 – 1938). A condus mai multe asociaţii şi organizaţii feministe, printre care Gruparea Femeilor Române, Asociaţia Casa Femeii, Societatea Solidaritatea sau Consiliul Naţional al Femeilor Române.

Activitatea ferventă desfăşurată la nivel naţional a fost dublată de o serie de iniţiative în plan regional şi chiar european, de numele Alexandrinei Cantacuzino legându-se fiinţarea Micii Antante a Femeilor sau gestionarea, în calitate de vicepreşedinte, a activităţii Consiliului Internaţional al Femeilor. A fondat, în 1929, primul partid politic autoritar feminin în România: Gruparea Naţională a Femeilor Române, gest influenţat de corporatismul fascist. În calitatea sa de preşedintă a partidului, a propus mai multe legi (de ex., în 1937, legea prin care femeile urmau să participe la apărarea ţării) menite să reglementeze poziţia femeii în societatea românească. Convingerile Alexandrinei Cantacuzino în problematica drepturilor femeii îşi au rădăcinile într-o concepţie patriarhală despre stat şi societate. Conduita sa publică a dat un impuls mişcării feministe, propunând un nou discurs despre femeie şi locul ei în societate.

Anexe

I. Manifestul Grupării Femeilor Române la alegerile comunale din Capitală

Iubite surori, În aceste vremuri grele de frământare a vieţii sociale şi politice, când învrăjbirea între partide împiedică bunul mers al statului expunându-l la cele mai grele încercări, femeile române au crezut că aveau datoria acum, când sunt chemate pentru prima oară a se rosti în alegerile administrative, să caute a se uni cu toate, pentru a constitui o forţă de ordin moral, care să slujească la o apropiere între taberile opuse, având în vedere interesele superioare ale ţării. Astfel, a luat fiinţă Gruparea Femeilor Române, care are ca scop pregătirea femeilor pentru noile lor îndatoriri: obţinerea drepturilor civile şi politice, solidarizarea tuturor energiilor, a valorilor, pentru o rodnică conlucrare la judeţ, la comună, la municipiu, având ca prim ţel: scoaterea politicii din administraţie şi o scrupuloasă şi cruţătoare mânuire a banului public. Am refuzat a ne înregimenta în partidele politice, pentru a ne păstra independenţa, dreapta judecată şi sufletul neatins. Am căutat constituirea unui bloc cetăţenesc, în care gospodarii să puie experienţa lor în serviciul Capitalei. Prin faptul că personalităţi aparţinând diferitelor grupări se întrunesc, politica de partid va fi înlăturată, cetăţenii fiind asiguraţi că interesele obşteşti nu vor fi sacrificate cererilor necugetate ale clubului politic. Programul nostru cuprinde:

1) Autonomia serviciului de asistenţă publică a comunei, pentru a salvgarda o continuitate de muncă, de concepţie în ocrotirea celor în nevoi şi pentru a feri acest serviciu de solidaritate socială, de orice înrâurire politicianistă, având ca lozincă: Dania săracului să fie a săracului.
2) Va trebui, de asemenea, organizată asistenţa prin muncă, în colaborare şi cu celelalte municipii din ţară, căci sunt părţi unde se simte lipsa de braţe şi deci, dintr-o metodică organizare a muncii, s-ar putea întrebuinţa toate energiile.
3) Înmulţirea micilor maternităţi pentru salvarea mamei şi a pruncului nou-născut.
4) Înfiinţarea de case de ocrotire pentru muncitori şi muncitoare, cu cantine, biblioteci, asistenţă juridică şi medicală.

Vom avea în vedere înmulţirea grădiniţelor pentru copii şi a leagănelor de micuţi, în care mama muncitoare să depună dimineaţa pruncul şi seara să vie să-l ia, după ce toată ziua a fost îngrijit şi alăptat.

5) Răspândirea instrucţiei primare şi profesionale: coloniile de vară şi cantinele şcolare vor fi intensificate.
6) Înfiinţarea de locuri de joc pe sectoare pentru copii, unde fiii muncitorilor să se întărească fiziceşte prin sporturi raţionale, conduse de maeştrii desemnaţi de comună dintre absolvenţii şcolii de educaţie fizică.
7) Înmulţirea de băi comunale pe cartiere şi o baie centrală care lipseşte.
8) Pe aceste timpuri de criză ne vom ocupa şi de marele număr de şomeri: rezolvarea acestei chestiuni nu o vom privi ca o ajutorare de fiecare zi pentru cei în lipsă de lucru, ci ca o transformare a vieţii economice (industria şi comerţul) pentru a da putinţa fiecăruia, din activitatea generală să-şi poată câştiga pâinea lui în mod cinstit.
9) Pentru ieftinirea traiului vom susţine să se înfiinţeze antrepozite, în care toţi producătorii din ţară să desfacă marfa lor cu preţuri fixate în înţelegere cu comuna.

Comuna şi municipiul sunt primele celule de activitate care sintetizează dezvoltarea poporului, deci munca la care suntem chemate este cea mai de seamă dintre toate, căci în ea se oglindeşte civilizaţia unei ţări: de aceea alegerile ce vor avea loc la 14 martie capătă o însemnătate deosebită: sau rămânem în făgaşul obişnuit al alegerilor de partid sau conştiinţa cetăţenească liberată de prejudecăţi învechite, se ridică într-un avânt cetăţenesc şi deschide o eră nouă de colaborare acelor destoinici, dând administraţiei ţării gospodari înainte de toate. Pe acest temei de doctrine şi cu programul pe care vi l-am expus, vă cerem deplină încredere. Noi înţelegem să înlocuim luptele de persoane, cu luptele de idei: de aceea nu vom răspunde acelora ce au crezut că slujesc cauza femeii, ducând până pe pragul familiei luptele pătimaşe ce destramă viaţa românească, păcatul ce l-au săvârşit dorim să nu fie prea greu ispăşit de obştea întreagă. Cu bărbăţie, cu încredere deplină în cauza dreaptă ce-o apărăm, vă cerem să votaţi candidatele noastre din blocul cetăţenesc.

Sectorul I Galben: doamnele profesoare: Alexandrina Floru, vicepreşedinta Grupării Femeilor Române şi Ana Filitti, preşedinta sectorului 4 a Grupării Femeilor Române.
Sectorul II Negru: d-ra Ecaterina Cerchez, profesoară; d-na El. g-ral Stângaciu, secretara Grupării Femeilor Române.
Sectorul III Albastru: d-na Maria g-ral Anastasiu, secretară generală a Grupării Femeilor Române şi vicepreşedintă a secţiei auxiliare feminine române „Fidac”, d-na Tereza Bally, profesoară.
Sectorul IV Verde: d-na Alexandrina Gr. Cantacuzino, preşedinta Grupării Femeilor Române şi fostă consilieră municipală, d-na Margareta Hera, vicepreşedintă a Sectorului 4 al Grupării Femeilor Române şi fostă consilieră comunală.

„Universul”, 28 febr. 1930


II. Amendament propus de către Gruparea Femeilor şi Consiliul Naţional al Femeilor Române

Propunem modificarea art. 1, 4, alin. a din legea electorală pentru adunarea deputaţilor şi senatorilor din 24 martie 1925.

Art. 1. Textul actual:

Adunarea deputaţilor se compune din deputaţi aleşi de cetăţenii români majori, prin vot universal, egal, direct, obligator şi secret, pe baza reprezentării majorităţii, prin scrutin de listă, pe circumscripţii electorale. Fiecare judeţ constituie o circumscripţie electorală.

Art. 4. Senatorii aleşi se împart în categoriile următoare:
a. Senatorii aleşi de cetăţenii români de la vârsta de 40 de ani împliniţi cu vot obligatoriu, egal, direct şi secret, pe circumscripţii electorale, prin scrutin de listă.
Art. 25. Pentru a fi ales în Adunarea deputaţilor se cere:
a. A fi cetăţean român.

Modificările ce propunem:

Se va adăuga acest aliniat vechiului text: Se acordă dreptul obligator de vot şi de a fi alese la Cameră şi Senat, femeilor, care pe lângă celelalte condiţiuni prevăzute în legea de faţă, vor îndeplini şi una din următoarele condiţiuni:

1. Să aibă cunoştinţele cursului inferior, secundar, normal sau profesional.
2. Să fie funcţionare la stat, judeţ sau comună.
3. Să fie văduvă de război.
4. Să fie decorată pentru activitate în timpul războiului.
5. Să fi făcut parte, la promulgarea legii din conducerea societăţilor cu personalitate juridică, cu scop de revendicări sociale, propagandă culturală sau asistenţă socială.

Bucureşti, 16 martie 1932

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009