Alexandru Candiano-Popescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Alexandru Candiano-Popescu
Alexandru Candiano-Popescu.jpg
Născut 1 ianuarie 1841, Lipia, Buzău
Decedat 25 iunie 1901, Târgovişte
Ocupaţie militar, general

Alexandru Candiano-Popescu (n. 1 ianuarie 1841, Lipia, judeţul Buzău - d. 25 iunie 1901, Târgovişte), general de brigadă, conducător al „Republicii de la Ploieşti”.

Biografie

A urmat Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti (1857-1859, studii de drept şi doctorat în Italia.

Grade militare:

  • sublocotenent-1859
  • locotenent-1861
  • căpitan-1864
  • maior-1877
  • locotenent-colonel-1877 (avansat pe câmpul de luptă)
  • colonel-1882
  • general de brigadă-1894

Funcţii militare:

  • funcţii de comandă într-o subunitate de artilerie din regimentul de artilerie comandat de colonelul Nicolae Haralambie (1859-1867)
  • demisionează din armată (18 februarie 1867), fiind trecut în corpul miliţienilor
  • mobilizat, la cerere, în 1877 ca ofiţer miliţian şi ataşat statului major al Diviziei 4 Infanterie
  • comandant Batalionului 2 vânători din Divizia 4 Infanterie (1877-1878)
  • prefect al poliţiei Bucureşti (1879)
  • adjutant regal (1880-1892)
  • din 1878 s-a dedicat cu totul armatei, comandând o divizie şi un corp de armată (…).

A participat la conspiraţia care a dus la detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, iar în 1870 a condus mişcarea antidinastică cunoscută sub numele de “Republica de la Ploieşti”.

În Războiul de Independenţă s-a remarcat la comanda Batalionului 2 Vânători (pe care a obţinut-o la cererea sa) în atacul şi cucerirea redutei „Griviţa I” din 30 august. Atunci el şi-a îmbărbătat subordonaţii spunându-le: „De moarte să nu vă sfiiţi, soldaţi, eu sunt fericit a muri astăzi, căci mă bat pentru ţară, pentru lege...”

Lucrări publicate (postum): Războiul neatârnării. Istorie critică. Asaltul şi luarea redutei Griviţa (1913); Amintiri din viaţa-mi (1924).

Decoraţii şi medalii

  • “Steaua României” în grad de ofiţer
  • “Virtutea Militară” de aur
  • “Trecerea Dunării”
  • “Apărătorilor Independenţei”
  • “Crucea Sf. Gheorghe” (Rusia).

A decedat la 25 iunie 1901, la Târgovişte.

Bibliografie

  • Bacalbaşa, C., Bucureştii de altădată, vol. I, (1871-1877), Editura Eminescu, Bucureşti, 1987, p. 17-18;
  • Bejancu, Gh., col, Ceauşescu, I., lt.-col., Mocanu, V., lt.-col., Olteanu, C., col.‚ Asalt la redute. Eroi ai războiului pentru independenţă, Editura Militară, Bucureşti, 1969, p. 60-64;
  • Florian Gheorghe, Mihai Popescu, conf.univ. dr. Ion Rotaru, Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1982, p. 76-77;
  • Tucă, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., dr., Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 41-43;