Amor fatal

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Amor fatal, realizat în 1911, este primul film de ficţiune românesc. Acesta reprezintă „cinematografierea uneia dintre cele mai celebre piese din repertoriul Teatrului Naţional”. Premiera a avut loc pe 18 septembrie 1911, la cinematograful „Pathé” (Hotel de France) din Bucureşti. Filmul este socotit pierdut.

Sinopsis

Deşi pelicula reprezintă transpunerea pe ecran a unei celebre piese de teatru din epocă, aceasta nu a putut fi identificată cu exactitate[1]. Istoricul de film Bujor T. Rîpeanu consideră că ar putea fi vorba despre „Un amor fatal”, scrisă de Marc Fournier[2]. Nicolae Neamţu-Ottonel, unul dintre actorii filmului, îşi amintea totuşi că pelicula nu a reprezentat decât filmarea unui spectacol care a avut vânzare bună într-o grădină de vară[3]. S-au păstrat prea puţine informaţii despre această producţie, aşa încât conţinutul ei este cunoscut doar vag, din presa vremii: este vorba despre o „dramă sentimentală”, o „dramă de mare spectacol”, a cărei acţiune „se petrece în diferite locuri şi localuri din capitală”[4].

Producţia

Pelicula a fost produsă de către reprezentanţa din România a casei „Pathé”, filmările desfăşurându-se în vara anului 1911 în diverse locuri din Bucureşti şi împrejurimi, printre care şi Băneasa. Imaginea filmului a fost semnată cel mai probabil de către Victor Debon, care a lucrat pentru casa „Pathé” în acei ani. Ideea şi realizarea filmului i-au aparţinut tânărului de 20 de ani Grigore Brezeanu, care şi-a făcut astfel debutul în cinematografie.

Filmul a fost probabil un scurtmetraj[5] sau un mediu-metraj[6]. Developarea şi montajul s-au realizat în laboratorul casei „Pathé” din strada Carol nr. 6. Astăzi nu se mai păstrează nicio copie a peliculei şi nicio fotografie legată de această producţie.

Distribuţia rolurilor

Principalele roluri ale filmului au fost interpretate de către Tony Bulandra, Lucia Sturdza, Aurel Barbelian, Nicolae Neamţu-Ottonel şi Grigore Brezeanu. Ultimul devine astfel primul „autor total” din istoria filmului românesc, în calitatea sa triplă de scenarist, regizor şi interpret[7]. Cuplul Tony Bulandra — Lucia Sturdza reprezentau de câteva stagiuni perechea ideală de amorezi ai scenei bucureştene, ceea ce îi recomanda pentru dramele sentimentale atât de gustate în acea vreme. De altfel, peste doar câteva luni, la 5 aprilie 1912, cei doi s-au şi căsătorit.

Premiera şi reacţiile criticilor de film

Premiera filmului a avut loc pe 18 septembrie 1911 la cinematograful „Pathé” din „Hotel de France” Bucureşti. Pelicula nu s-a bucurat de prea multă simpatie din partea publicului, un articol din 7/20 octombrie publicat în „L'Independence Roumaine” detaliind:

„Unii dintre cei mai buni actori ai noştri au jucat pentru cinematograf şi un film în care ei figurează şi se reprezintă. Acest film e interesant numai fiindcă figurează în el actorii noştri, nu şi prin felul în care ei joacă. Dacă aceşti artişti — am spus doar că sunt printre cei mai buni pe care-i avem — au totdeauna succes când apar pe scenă, nu tot aşa se întâmplă şi când e vorba de performanţa lor cinematografică. Aceasta înseamnă că, chiar şi pentru actori dintre cei mai dotaţi, a juca pentru public nu e tot una cu a juca pentru aparatul cinematografic [...]. În afară de aceasta, este necesar ca cel care mânuieşte aparatul să fie un artist el însuşi. Diferitele mişcări pe care actorii, în jocul lor, le fac în raport cu aparatul, îndepărtându-se sau apropiindu-se, fac ca ei să fie reproduşi când prea mari, când prea mici. Actorii experimentaţi privesc prea des spre aparat, ca şi cum ar privi publicul sălii de teatru.”
({{{2}}})

O altă referire la calitatea filmului apare şi în Prologul scris de Victor Eftimiu în primăvara anului 1912 pentru a fi rostit la deschiderea cinematografului „Clasic” din Bucureşti:

„Să nu ne dai „Amor fatal” sau alte
Cumplite întâmplări pe-acelaşi ton.
Eu bănuiesc intenţii mai înalte

În vorba „Clasic” pusă pe fronton [...]
({{{2}}})

Realizatorul Grigore Brezeanu nu s-a lăsat însă descurajat şi şi-a continuat cariera cinematografică. La o lună de la premieră, alături de Aristide Demetriade, începea filmările la „proiecţiile electrice” care urmau să fie integrate în reprezentarea piesei de teatru Înşir'te mărgărite.

Referinţe

  1. Caranfil, p. 27.
  2. Rîpeanu, p. 21.
  3. Caranfil, p. 28.
  4. Căliman, p. 26.
  5. Rîpeanu, p. 21
  6. Căliman, p. 26.
  7. Căliman, p. 26.

Bibliografie

  • Caranfil, Tudor, În căutarea filmului pierdut, Editura Meridiane, Bucureşti, 1988.
  • Căliman, Călin, Istoria filmului românesc 1897 - 2000, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, ISBN 973-577-269-8
  • Rîpeanu, Bujor T., Filmat în România, vol. 1, Editura Fundaţiei PRO, Bucureşti, 2004, ISBN 973-8434-39-4

Legături externe