Aniţa Nandriş-Cudla

Aniţa Nandriş-Cudla
Născută		1904, Cernăuţi, Bucovina
Decedată		30 iulie 1986, Cernăuţi, Bucovina
Ocupaţie		memorialistă
Părinţi		Dumitru Nandriş şi Maria Lazăr

Aniţa Nandriş-Cudla (n. 1904, Mahala/Cernăuţi, Bucovina – d. 30 iulie 1986, Mahala/Cernăuţi, Bucovina). Deţinut politic în gulagul sovietic, memorialistă.

Biografie

Fiica ţăranilor bucovineni Dumitru Nandriş şi Maria Lazăr, a urmat clasele primare în localitatea natală. A fost ridicată din casă, împreună cu cei trei copii minori ai ei, cu vârste de 11, 14 şi 17 ani, în noaptea de 13 iunie 1941, pentru a fi deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar. Împreună cu aceştia au fost luaţi alţi 602 consăteni de-ai săi, trecuţi în acte ca fiind agricultori, chiar şi copiii de până la 1 an. „Când a început să scoată lumia din casă, să o încarce pe maşini, s-a început un zgomot prin sat, de îţi păria că e sfârşitul lumii. Glasuri de femei bocind, cum bocesc în urma mortului, copii răcnind, felurite glasuri, care la piept micuţi, care mai mărişori. Vitele prin grajduri răgiau, parcă presimţiau că rămân fără stăpân, cânii în legătoare urlau. O mare groază şi frică a fost noaptea acia”.

Din momentul sosirii în groaznicul loc de pedeapsă, pentru simplul fapt că era româncă, Aniţa Nandriş-Cudla a trăit numai pentru a-şi ajuta copiii să supravieţuiască. După suferinţa cauzată de tifos, amplificată de groaza neputinţei de a rămâne împreună cu băieţii ei, un miracol a ajutat-o să supravieţuiască, dar a fost acuzată că n-a mai ieşit la lucru şi închisă pentru două luni. După mai mulţi ani, îşi trimite copiii la Moscova pentru a obţine reabilitarea.

Pe 13 iunie 1961, data la care se împlineau 20 de ani de surghiun, au revenit în locul unde s-au născut. La îndemnul fratelui său, Ioan Nandriş, a început să relateze, în scris, tot ceea ce pătimise, reuşind să construiască, într-un limbaj simplu, „… o confesiune care, prin autenticitatea şi savoarea limbajului, se impune ca un excepţional roman indirect” (Eugen Simion). Amintirile Aniţa Nandriş-Cudla au fost considerate pagini strălucite despre exilul siberian şi comparate de Monica Lovinescu, Rusu Mihalcea, Ştefan J. Fay sau Gheorghe Nandriş cu scrierile lui A. Soljeniţîn. În opinia lor, darul ei narativ o situează în rândul clasicilor români: „După o asemenea carte, orice complex de inferioritate a noastră ca neam ar trebui să dispară” (Monica Lovinescu).

În 1991 memoriile sale, „20 de ani în Siberia. Destin bucovinean”, sunt publicate la Bucureşti, iar Academia Română îi acordă în 1992 Premiul „Lucian Blaga”. „În această sălbăticie a Siberiei a luptat pentru supravieţuire 20 de ani. Această extraordinară mamă şi-a ocrotit copiii cu preţul vieţii, dovedind o putere de sacrificiu şi o rezistenţă morală de excepţie” (Gheorghe Nandriş).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.